‘Bunica mea a facut 15 avorturi. Aveam 16 ani cand mi-a povestit.
Dar sa iti spun de la inceput. Am fost crescuta de bunica din partea mamei. Femeie fara educatie care a muncit la camp toata viata ei. Cu toate astea ii placea sa ii citesc si avea o memorie de elefant. Stia socoti mai bine ca mine si stia sute de povesti.
Mama mea se trage dintr-o familie cu 5 copii. Ea este a doua, fiind prima fata. Mai are o sora si 3 frati. Inca din copilarie, bunica ii trimitea la scoala, ‘Sa aveti carte, maica si sa va faceti un viitor. Campul are cine sa il munceasca.’
Bunicul, om iubitor de pamant, a luptat in razboi si a fost foarte putin pe acasa cat copiii au fost mici.
Toata copilaria mi-am petrecut verile la ei si odata ce am implinit 16 ani si bunica stia ca imi place un baiat, m-a luat sa stam de vorba.
‘Draga bunicii, am 5 copii dar 15 sunt la Dumnzeu. Toata viata m-am cait pentru ei si nu e zi sa nu ii cer iertare Celui de Sus pentru asta. Pe vremea mea, nu existau variante sa te protejezi. Am trecut prin iad si sunt uimita de cum m-a lasat El sa traiesc. Am avortat cu andrelele cu care fac ciorapii. Am avortat muncind la camp si carand greutati pe burta. Uite, vezi aici? (Si si-a dat jos camasa la o parte, aratandu-mi o cicatrice pe care nu o mai vazusem pana atunci). Aici am pus fierul fierbinte sa ma arda.
Noapte de noapte ii visez, cum ma cheama si ma intreaba ‘de ce nu i-am lasat’.
Tu, nepotica bunicii, nu traiesti vremurile alea! Tu ai voie sa alegi, ai voie sa te protejezi. Sunt atat de multe variante pentru asta. Sa nu alegi niciodata avortul. Avortul nu este alegerea nici unei femei. Sau nu ar trebui sa fie.
Bunica nu mai este. Povestea de atunci m-a urmarit si pazit de alegeri proaste.
Sunt casatorita, am doi copii minunati si nici un avort.
Ma rog pentru sufletul bunicii mele pentru ca a fost un inger pe pamant.
Am citit cu tristete articolul tau si nu am putut sa nu iti scriu povestea ei. Poate vor intelege mai multe femei, ca nu pot compara perioadele comuniste cu 2020. Pe atunci nu existau pilule, nu existau o multime de variante de protectie. Se dadeau pe pile, pe sub mana si cu frica ca esti prins. Acum, chiar si baba de la tara stie ca exista variante de protectie. Cum isi mai imagineaza cineva ca nu stiu oamenii, doar pentru ca sunt saraci. Stiu. Dar nu stiu ce inseamna un avort. Nu stiu ca acolo e un bebelus viu. Nu stiu cat le va urmari acest lucru, o viata intreaga. Nu au bani sa se protejeze. Daca ar exista cabinete de planificare familiala, nu doar pe hartie, ci cu specialisti si oameni implicati si bani de la buget pentru oferi gratuit ce au nevoie femeile, atunci avortul nu ar fi prima optiune pentru nici o femeie.’
Emilia, mama de doua minuni.
Nu cred ca au trait multe femei, inainte de ’89 fara sa nu fi facut un avort. Toste si-au riscat vietile si au trecut prin clipe crunte.
Dar NU mai traim in comunism. Nu mai e o scuza lipsa de informatie, cand este peste tot.
Da, ar trebui sa existe mult mai multe campanii si educatie la orele de dirigentie in scoli, cu accent pe ce INSEAMNA avortul si cum il pot impiedica.
Nu mamele sarace fac avorturi! Ele fac copii, unul dupa altul, pentru ca NU au bani de medici.
Cele care au bani de avort, au bani si de telefon si de pilule si de prezervative si stiu despre ce metode de contraceptie exista pe piata. Dar ALEG altceva.
Cat timp femeile ies in strada si tipa ‘ca e corpul lor si alegerea lor’, fara sa se gandeasca ca in ele este o fiinta vie, atunci avortul va fi prima optiune pentru ele.
Atat de mic este un bebelus de 10 saptamani in pantecul femeii
Si desi mic, asa arata un bebelus de 10 saptamani
Cat timp statul da din umeri si da legi doar pro si contra, fara argumente, fara sprijin, fara a individualiza fiecare nevoie si caz in parte, ramanem la 40 de milioane de vieti pierdute in avort sau ne intoarcem la fierul de calcat si andreaua de crosetat.
Si intr-un caz si in altul, mor bebelusi inocenti. Cum facem sa nu le mai pierdem?
Multa grija si iubire!
