Ieri am deschis televizorul la stirile de la ora 13.00. Copiii dormeau, am zis sa ma uit sa vad ce am pierdut in ultimele …ihm 3 saptamani (de cand nu am mai avut timp sa-l deschid).
Nu deschid bine ca incepe prima stire cu o mamica insarcinata si cu 3 copii, ce s-a aruncat in fata unui tren, decedati cu totii. Am crezut ca nu aud bine. Mi s-a facut pielea de gaina si mi-au dat lacrimile. Nu puteam sa nu ma intreb ce a putut-o determina pe biata femeie sa ia o astfel de decizie. Primul gand a fost ca sigur suferea de vreo depresie ascunsa.
Personal nu am ajuns sa stiu ce inseamna o depresie, prin iarna trecuta am avut o luna de zile de tristete. Pur si simplu nu ma mai puteam bucura de nimic. I-am spus sotului intr-o seara ca stiu ca am toate motivele sa fiu fericita, ca am tot ce imi doresc: 2 copii minunati si un sot pe care-l ador, dar cu toate astea imi lipsea puterea de a ma bucura de ei si de viata la modul general. M-a privit lung si m-a intrebat ce poate face el sa ma ajute. I-am spus ca nu stiu, pentru ca nici nu stiu eu ce vreau. Dupa cateva zile i-am spus ca ma apuc de yoga. Ei, yoga yoga n-am facut, dar am fost la cateva cursuri cu o antrenoare foarte draguta. A facut minuni. Dar, nici nu eram intr-o depresie ca sa simt ca ar trebui mai mult.
Revenind la mamica de la TV, am citit apoi pe site-urile de stiri ca de fapt nu mai putea face fata ideii unui alt copil (nu intru in detalii). A face un copil este in primul rand decizia femei. Ea se cunoaste cel mai bine si stie de ce este capabila si cat poate duce. Sa faca un copil doar pentru ca vrea sotul, parintii, societatea sau religia este un motiv gresit. Ajungi sa faci gesturi extreme ca cel facut de aceasta mamica.
Pe de alta parte putini tatici se implica cu adevarat in viata de familie ca soti si tati pentru copiii lor. Iar femeia cedeaza. Pana si femeile se judeca unele pe celelalte. De cate ori n-am auzit: ce te plangi cu unul, sa vezi cum e cu doi.. si tot asa. Tot respectul pentru mamele care au mai multi copii, dar nu trebuie judecata nici mama care alege sa aiba doar un pui. Admir femeile care spun: eu atat pot si decat sa am 2 copii nefericiti, aleg unul fericit.
Cate mame nu sunt care aleg sa faca multi copii, dar doar ii fac, de crescut se cresc unii pe altii sau sunt crescuti de bunici.
Eu mi-am dorit 3 copii. Imi doream ca intre primii doi diferenta sa fie mica. Acum, dupa 2 sarcini si 2 nasteri va spun ca ma mai gandesc la al treilea. Ideea de a o lua de la capat acum cu toate cele, mi se pare mai mult decat grea. Al treilea? Nu stiu, mai vedem…
Dumnezeu sa o odihneasca pe ea si pe copiii ei!
Multa grija si iubire!
