Respir de parca sunt in sac’, mi-a spus mama.
Am simtit cum mi se taie picioarele si raman fara aer. Refuzam sa cred se intampla pe bune.
Sigur, cu cateva zile inainte o durea gatul. Doar atat. Doar nu e Covid, nu? Si inainte o mai durea gatul mai ales ca si ea si eu avem o sensibilitate si mereu simtim ca ne ‘cam doare gatul’ iarna.
Era la Curtea de Arges sa ii aranjeze casa fratelui pentru iarna. Nu am vrut sa o las, dar nu te pui cu ea cand are dor de duca.
Primele semne i-au aparut la cateva zile de cand a plecat, apoi a inceput sa se simta din ce in ce mai rau.
A avut pe rand: febra mare cu frisoane, dureri de gat si cap, gat uscat, dureri in piept, si-a pierdut mirosul si gustul, mucozitati urate.
In prima dimineata cand ii era rau si am vazut-o pe videocall, mi s-a prabusit lumea. Ma gandeam la ce era mai rau si ma intreabam doar ce le spun copiilor daca Bubu pleaca.
Era fix dupa ce scrisesm articolul ‘Cand il ai pe Dumnezeu, nu iti este frica de moarte’ si ma gandeam ca frica le este celor care raman, nu celor care pleaca.
Imediat a inceput sa ia tratamentul, acasa, cu reteta de la medic, dupa ce i-a facut istoricul medical si i-a analizat toate semnele si simptomele. Dar acasa. Desi repsira ‘ca in sac’, repsira fara sa fie nevoie de oxigen.
In Bucuresti ni s-a spus ca ‘nu avem pile suficient de mari’ sa ajunga si sa o tinem departe de spitalele din jur. Sunt pline si prost dotate.
Mama nu voia la spital, asa ca speram si ma rugam la o minune sa nu fie nevoie.
3 zile nu am fost om. 3 zile m-am pregatit de ce e mai rau.
Mama ma linistea pe mine, atunci cand era treaza si reuseam sa vorbim.
A dormit mult si a mancat putin. In schimb s-a hidratat mult.
A primit recomandarea sa treaca pe apa alcalina, vitamina C si D, pe langa lista de medicamente.
A baut multe lichide. Pana sa schimbe apa, imi spunea ca se simte ‘uscata pe dinauntru’. Cum a schimbat apa, cum a simtit ca se hidrateaza.
Mama are 63 de ani, e hipertensiva, are hipertiroidie, un preinfarct acum cativa ani si osteoporoza.
In prima zi cand a inceput sa se simta bine
Era in zona de risc crescut sa ajunga la ATI.
Gandul ca 95% din cei care ajung la ATI la noi in tara, mor (fata de 35% in alte tari), ma facea sa imi pierd speranta.
In alea 3 zile m-am linistit rugandu-ma, asa cum o fac mereu si sa spun in final ‘Cum vrei tu, Doamne!’.
Imi spunea o prietena ca ea nu intelege acest ‘Cum vrei TU’. Nici eu nu am facut-o multi ani. Dar asta e credinta mea, ca noi suntem mici si NU decidem, ci doar EL.
Iar EL in cazul mamei a facut o minune.
Dupa 3 zile extrem de grele, mamei au inceput sa ii dispara simptomele una dupa alta. Dupa 2 zile deja avea gust, miros si pofta de mancare. Dezinfectase toata casa, spalase tot si citea toata ziua. Si-a facut clatite si s-a odihnit mult.
Cand o vedeam pe video nici nu as fi zic ca ar fi avut ceva cu 3 zile in urma.
A treia zi cand se simtea mai bine
Ce a ajutat-o in primul rand? Credinta, rugaciunea si moralul sus. Era pregatita de moarte, dar Dumnezeu i-a dat in dar VIATA.
‘Exista Covid?’, sunt intrebata des.
Mereu am spus ca exista. Deja din ce in ce mai aproape. Niciodata nu mi-a fost frica pentru mine sau copii. Dar ma gandeam la mama. Acun asteptam testul de anticorpi si sper sa fie pozitiv cat mai curand. Corect se face abia la o luna dupa primul rezultat negativ (pe care il are de sambata).
Apa alcalina? Citisem despre ea acum multa vreme dar nu am bagat in seama. Acum, cu mama, am aflat ca mai bine de jumatate dintre prietenii mei o beau, inclusiv medici.
Am luat si eu. Rau nu face.
Ce trebuie sa stiti?
Virusul acesta il poate face ORICINE! Si pentru mine e un fel de ruleta ruseasca.
Mama a luat inca din septembrie vitamina C si D, inlusiv pe reteta de la medic avea trecuta vitamina C si D in doze mari.
Nu cred ca exista o varianta 100% sa NU iei virusul. Cred in schimb ca daca ai grija de tine, de alimentatie, de moral bun si hidratare corespunzatoare, poti spera la o viata lunga.
Pana acum fratele mijlociu a trecut prin asta, cumnata, mama si o matusa (sora de-a mamei).
Fac bilantul si ma uit la cat este de aproape.
Ati trecut prin asta? Cum ati facut fata?
Multa grija si iubire!
