Am fost crescută de bunica paternă. Stătea la 70 km de noi și era cumva firesc să petrecem vacanțele la ea. Bunica maternă locuia tocmai pe Valea Izei, așa că o vedeam rar și niciodată cât aș fi vrut.
Mama tatei era o femeie blândă și mereu cu zâmbetul pe buze. De la ea am învățat că fericirea se află în sufletul fiecăruia și că niciodată nu e mai departe de inima ta. Bunica mă răsfața cu cele mai bune plăcinte făcute în cuptorul de vară și tot ea îmi spunea cele mai multe povești.
De la bunica maternă am luat ‘pot orice’ pentru că sunt femeie, dorul de prăjitura cu nucă, așa cum doar ea știa să o facă și seriozitatea de a trăi viața. Bunica zâmbea rar, dar a avut și o viață grea. A crescut 8 copii, singură, bunicul lucrând la CFR și fiind plecat 5 zile pe săptămână.
Bunicile mele nu s-au cunoscut niciodată. Mereu m-am întrebat cum ar fi fost să le am pe amândouă aproape și să îmi petrec copilăria când la una, când la cealaltă.
Astăzi copiii mei au trăit una din zilele cu ‘feicire deplină’, având alături ambele bunici care să îi răsfețe.
Mama și soacra au avut timp să se cunoască încă de la începutul căsătoriei noastre, se respectă și se apreciază reciproc, așa cum ar trebui să se trateze toate cuscrele din lume.
Fericirea copiilor și mai ales a nepoților ar trebui să fie înaintea oricăror neînțelegeri sau supărări.
Nepoții au de învățat de la fiecare câte ceva și cu siguranță nu există nepot care să nu își dorească prezența bunicilor în viața lor.
Bunicile sunt unice și magice!
La culcare, Maria mi-a spus ‘Ce fericire, mama, să am ambele bunici cu mine azi. Fericire deplină. Inima mea e plină acum de bucurie’.
Astăzi bunica, s-a plimbat cu ei prin cartier, s-a jucat cu dovlecelul Achim și s-au bucurat unii de alții.
Eu sunt atât de fericită când ei sunt fericiți.
Voi încurajați relațiile dintre copii cu mama și soacra? Cine îi vede mai des?
Multă grijă și iubire!
