Două săptămâni a ținut minunea ca Maria să fie bine.
De 3 zile rectoragia Mariei a revenit.
A mâncat un măr la grădiniță și de atunci au revenit și durerile de burtica și frica mea.
Am luat-o de la capăt cu toate.
Încerc să le luăm pe rând și să sperăm că e doar de la acel măr.
Avem și răspunsul din Turcia și anume că pentru alte analize trebuie să zburăm acolo, dar că atât timp cât reacționează la tratament ar trebui să mai așteptăm.
Medicul Mariei este în vacanță dar este atât de drăguță că răspunde idiferent de zi sau oră.
Da, multe dintre voi mi-ați spus să merg și pe linia emoțională. Un pic cam greu să mergi în această direcție, pentru că poți afla lucruri de care îți e frică, cum că ai greșit față de copilul tău (voit sau nu).
Încă de acum câtiva ani am citit într-o carte că oamenii se îmbolnăvesc din tot motive emoționale: traume, trăiri nespuse, emoții inhibate etc. Că în primul rând trebuie rezolvată și această cauză.
Mi se părea logic dar și nedrept. Cum poți indentifica triggerul? Și oare se aplică la toate bolile? Ce vină au bebelușii spre exemplu, care au tot felul de probleme? Și da am citit și de partea cu viața intrauterină sau rănile părinților. Tot nu mi se pare drept.
Erau doar câteva dintre gândurile mele…
Maria are o co-dependenta emoțională de câte un coleg de grădiniță. Observând această direcție am încercat încă de acum 2 ani să lucrăm la acest aspect cu educatoarele, pentru a o încuraja să fie independentă și să ia decizii singură (e o poveste lungă).
În tot acest timp am citit în cartea despre boli și emoții și nu găseam un motiv. Am vorbit cu prieteni medici, chiar si psihologi, dar nu reușeam să găsesc o direcție.
Azi, într-o altă discuție cu un medic, am înțeles că un copil se poate simți abandonat deși nu dă semne vizibile, și că acest lucru se întâmplă des la apariția altui frate, deși aparent ea este foarte fericită cu ei și că primul semn este această dependență emoțională pe care o poate dezvolta pentru un coleg, bunic sau altcineva.
Nu știm dacă este motivul real sau nu, dar, voi merge cu ea la un terapeut de copii, care poate identifica dacă există o cauză emoțională acolo. Și da, e musai să încep și eu.
Voi povesti mai larg despre acest lucruri, inclusiv despre dermatita atopică la copii și ce probleme emoționale pot ascunde, într-un live de pe 12 iulie. Vă dau detaliile curând.
Cum suntem?
Eu, optimistă că vom găsi o soluție.
Maria entuziasmată că pleacăm la bunicu’ zilele viitoare.
Va fi bine! Trebuie. Nu?
Viața e o bucurie!
Ana Maria
