Admir zapada si savurez gerul si acum ca atunci cand eram copil. Plapuma frumoasa si magica pentru pamant trimisa direct din cer, atat de fina si delicata atat de pura si de feerica prin care alergam in noptile cu luna plina ingeri de lumina si-mi aduceau in palmele lor stelele cerului ca sa ma joc cu ele, aveau parfum de Dumnezeire.
Zapada era magia copilariei mele
Daca deapan firul vietii in sens invers ma vad si acum la 5-6 anisori, inca nu mergeam la scoala dar stiam singura sa ma imbrac si sa ma incalt iar in serile cu luna ieseam afara sa vorbesc cu zapada…da ma auziti bine, vorbeam cu zapada si cate nu-i spuneam in taina – ea care in plapuma rece si frumos mirositoare a curat, a puritate aduna atatea mii de stele ce licureau in lumina lunii. Zapada era magia copilariei mele si imi placea sa o mangai, sa-i cant, sa-i soptesc fiindca stiam ca ea zapada vine de la Dumnezeu pe care multi spun ca nu-L vad, eu inca de atunci il vedeam cum vine si-mi aduce mie bucurii in tot ce vedeau ochii mei: soarele cu lumina lui, noptile cu luna si stelele ce licuresc pe cer, il vedeam in vantul care alerga uneori prin gradina mea jucandu-se cu frunzele copacilor de mama focului, simteam suspinul ploilor reci de toamna dar si magia feerica a iernii cand deseori faceam cate un om de zapada la care ii faceam ochi de carbuni si un morcov in loc de nas. II priveam consternata ca daca eu plec in casa el va ramane singur si ca sa nu-i fie urat ii mai faceam doi fratiori ca sa nu ramana singur afara.
Mamuca si Tatucu
Tata, cel mai bun povestitor
ln casa ardea focul si daca tata era cu noi nu ne mai pictiseam si nici nu mai preferam altceva decat sa stam langa el fiinca era un mare povestitor. Ne povestea atatea povesti cu feti frumosi si zane bune incat ne umplea casa de bucurie si sufletul de magie. Noi nu aveam multe jucarii, iar cele pe care le aveam erau confectionate de tata pe care le cioplea in lemn la gura sobei in timp ce ne incanta cu povestile lui. Saracul TATA- cred ca si acum acolo sus printre stele spune povesti ingerilor si in timpul asta mai ciopleste cate o jucarie pentru copiii care nu le au.
Mama era mereu intr-o alergatura cand la vite, cand sa ne gateasca noua dar tot isi mai gasea seara ragaz ca sa se bucure si ea de povestile tatei. Cand aveam cate un frate mai mic, aveam papusa casei si toti aveam grija de el rasfatandu-I cu dragostea noastra. Sa nu radeti, dar nici nu stiam pe atunci ca exista si alti copii si ca unii au altfel de jucarii decat cele de lemn ca ale noastre.
In clasa a 1-a, in prima zi de scoala cand sora mea m-a dus la scoala ca sa invat carte am ramas muta de uimire cand am vazut atat de multi copii. Nu ma gandeam ca pe pamant sunt si alti copii in afara de surorile si fratii mei.
Am fost o familie numeroasa, dar unita cu natura, faceam parte din ea, natura si anotimpurile anului erau magia vietii noastre. Fiecare anotimp avea cate o poveste magica mare in care cuprindea multe altele mici. Casa noastra era pe un varf de deal, departe de alte case. In fata casei parintesti curge si acum acelasi rau in care imi racoream picioarele vara.
Copiilor vostri ce povesti magice le-ati spus despre anotimpuri? Eu am strans in desaga sufletului din copilaria mea cate o poveste pentru fiecare anotimp, pentru ca fiecare anotimp are zana lui buna si fiecare e in trecere pe la noi o data pe an.
Sa aveti lumina-n case pace si iubire-n suflet!
