Primul încercat a fost parul de cățărări Paradis Land din Neptun. Ai noștri cei mari sunt cu experiență, bifând des Parcul Edenland (fiind foarte apropiat de casă) dar și Parcul Comana anul acesta.
Cei mari au fost încântați de trasee noi iar ….Achim a încercat primul lui traseu cu obstacole. A fost super entuziasmat și l-a repetat de câteva ori. Acest traseu este recomandat de la 2 ani plus, așa că dacă aveți ghemotoci merită să mergeți cu ei.
Locația este destul de mare, așezată în pădure, astfel că nu simți căldura, cu loc de joacă, câteva trasee, tiroliene și perete de cățărat (dar doar pentru 150 cm minim),
Escape Room, loc de luat masa (noi am luat doar gogoși cu zmeură dar bune) și plimbare prin pădure.
Prețurile sunt așa:
Copiii până în 4 ani au intrare gratuită
Vizitatorii plătesc 5 Ron (fără să aibă acces la nici o activitate)
Trasee copii 2.5 ore, 70 de Ron (adulți 80 de Ron)
Traseu special cursa cu obstacole pentru Achim, 15 Ron
Mini Tiroliana 5 Ron cursa (maxim 5 curse de copil)
Trambulină 5 Ron pentru 15 minute
Panou escaladă, 25 de Ron pentru 5 cățărări
Tir cu arcul 25 de Ron, 10 săgeți
Circuit tiroliane 15 Ron o tură (10 tiroliene în lanț)
Nu cunosc copil să nu fie fascinat de dinozaurii și nici ai mei nu fac excepție. Nu mai zic că și eu sunt la fel ca ei. Nu îmi pot imagina decât că aș fi fost fascinată de un astfel e parc în copilărie și mi se pare extraordinar că avem unde merge și în București și la Brașov și la mare.
Parcul este amplasat lângă cel de aventură, tot în pădure. Că recomand să le vizitați în zile diferite sau poate doar pentru ai mei a fost suficient unul pe zi. În fiecare am stat aproximativ 2.5 ore și am ales programul de dimineață de dinainte de prânz.
Îmi place tare mult cum este amenajat, că este umbros, că au câte un mic loc de joacă pe ici pe colo, loc de luat masa și parc de gonflabile în formă de dinozauri (se plătește separat sau poți lua un bilet combo pentru ambele intrări).
M-am bucurat să văd că Alexandru (cel mai fascinat de dinozauri) a recunoscut câteva exemplare din filmul animat Jurasic Park (pe care l-am văzut împreună cu ei. Mai dezamăgitor fix ultima serie când musai trebuiau să adauge o pereche din comunitatea Lgbt și toate literele Pământului, dar asta e altă poveste pe care vi-o scriu separat).
Prețurile au fost așa:
Tarif adulți (doar parcul de dinozauri) 31.50
Tarif copii (doar parcul de dinozauri) 27.00
Tarif copii (doar zona de gonflabilă) 18.00
Tarif combo (parc dinozauri plus gonflabilă) 40.50
🌿Atenție!!
Noi am făcut greșeala să luăm copiilor bilete combo și nouă doar pe cel de intrare la dinozauri, pentru că am presupus că dacă noi nu ne dăm în gonflabilă nu ne trebuie bilet. Astfel că am platit separat biletul de intrare gonflabilă. Nu mi se pare logic, dar ce logic la noi in țară?
Am mâncat pizza la prânz, care lasă mult de dorit, dar am zis să nu ne mai oprim până la pensiune și să doarmă copiii la prânz.
Amfiteatrul Panoramica Belvedere Olimp
(Sau mai nou Phoenicia Blue View)
Deși nu am ales să stăm aici ne-am propus să venim într-o seară aici pentru cină (cu o super panoramă), gelaterie, plimbare și spectacol pentru copii.
Știam că mâncarea este foarte bună și a fost, înghețata delicioasă și spectacolul de păpuși minunat.
În așteptarea spectacolului
Aici am luat cina
Toată lumea atentă la Scufița Roșie
Plimbare în spatele tatălui 😬
Copiilor le-a plăcut tare mult, așa că musai să venim câteva zile și aici într-o zi.
Au văzut Scufița roșie și eu am cântat odată cu ei. Spectacolul pentru copii începe de la 20.00 și durează o oră. E de pus pe listă pentru că fascinează și copiii și adulții deopotrivă.
Pe listă mai aveam și Circul Orlando și circul Italian din Saturn, doar că ambele încep destul de târziu și nu cred că rezistă ai noștri copii. Plus că de pe site nu ne-am dat seama dacă este potrivit pentru copii de vârstă mică sau nu. Dacă ați ajuns la ele, poate îmi lăsați și mie câteva impresii.
Da, vă recomand toate cele 3 locații pentru copii, deși prețurile sunt piperate, acestea sunt frumos amenajate și copiii au cu ce se delecta.
Pentru că mi-ați cerut să vă fac un articol cu cât ne-a costat vacanța pe litoral comparativ cu cea din Kavala, Grecia anul trecut, vă scriu în câteva zile și pe acela.
Dacă aveți alte experiențe sau recomandări pentru noi, le aștept cu drag. Mai avem aproape 2 zile de vacanță ❤️
Într-o vacanță cu copiii nu se stă. Alergi și iar alergi dar dacă te uiți la lucrurile superbe din vacanța cu copiii, îți dai seama de ce îți va fi dor când vor crește.
1. Dormiți la prânz cu ei. Sau chiar și noaptea. Ai mei sunt mari, au trecut vremurile când și eu și soțul eram împărțiți printre camere și copiii și dormeam unde apucam. Achim doarme de doi ani singur în camera lui, așa cum Maria și Alexau dorm împreună (la anul au parte de schimbări, dar asta e altă poveste). Pentru părinții care își miros copiii în somn și sunt semidependenti de mirosul lor extraordinar, să nu mai doarmă cu copilul este un pas important din viața lor. Dar o facem pentru binele lor. Și al nostru. Nu susțin dormitul cu copii după vârsta de 2,3 ani (Cu Achim am dormit doar 11 luni), susțin însă adormitul cu ei până ne dau ei afară din cameră la vârsta adolescenței. Ei și cum copii drăgălași de ținut în brațe la somn nu mai am, somnul la prânz sau noaptea în vacanță este unul dintre lucrurile minunate pe care și tu și copiii le știu ca parte făcând din vacanță. Azi noapte am dormit cu toți 3, pentru că și Alexandru a cerut cu mami (uite așa tati s-a lăfăit singur într-un pat, dar a recuperat dimineață când singur s-a ocupat de la 7 de micul lor dejun și pe mine m-a trezit la 9!!. Ce bine ne înțelegem noi doi 😬). Și somnul de prânz tot cu mine și în unele zile mă fac sărmăluță și mă bag fix între ei. Doamne, ce bun e somnul de vacanță! (Pentru acest lucru e important să aveți UN PAT Mareeeeee!)
2. Râdeți mult. Nu îmi aduc aminte multe detalii din vacanțele cu părinții dar știu să îți spun momentele când râdeam cu ei cu gura până la urechi. Așa sper și cred că și copiii își vor aduce aminte de chicotelile minunate pe care le avem in fiecare zi. Râdem mult și ne hârjonim cât putem de mult. Hârjoana este cel mai terapeutic mod de a petrece timp cu copilul, timp recomandat chiar de psihologi pentru o dezvoltare emoțională echilibrată.
Așa m-au tras în fiecare zi în apă
3. Jucați-vă. Vă scriam zilele trecute că vacanța cu copii este cantonament pentru părinți, dar NU pentru orice părinte! Pentru cei implicați, pentru cei care înțeleg că vacanța este despre timpul pe care îl petrece pe bune cu copilul, pentru părinții care se joacă cot la cot lângă copii și cu ei. Când v-ați întrebat ultima oară ce vrea copilul să se joace, nu voi? 😉
4. Bălăceală. Poate pentru unii este o chestie absolut normală, dar nu tuturora le place apa. Mie spre exemplu. Acum o lună când am venit singură cu soțul am intrat de două ori în apă doar până la glezne. Ați citit bine. Nu știu să înot, îmi e teama de apă și nu intru în apă. Dar! Când sunt cu copiii zilnic mă bălăcesc cu ei și pentru ei.
5. Faceți-le poftele! Dar cu limită. Și poftele trebuie să fie conform vârstei. Nu îi dai unui copil mic coca cola spre exemplu. În schimb ai mei dimineață au mâncat pe plajă clătite, făcute la clatitarie în fața mea. Doar la mare mâncăm churos (adică o dată pe an) și de două ori pe zi înghețată.
Vacanța cu copiii nu este vacanță pentru părinți dar sunt amintiri de neuitat pentru toată familia!
Sigur că aș putea să vă scriu ce bine este și frumos a fost prima zi de vacanță cu copiii. Și a fost! Sufletește!
Sufletește ne-am bucurat de râsetele lor, de bucuria de a vedea marea, de chicoteala și hârjoneala de pe plajă, de multele îmbrățișări și ‘te iubescuri’.
Dar!
Ca adult hârjoneala nu cu unul, nu cu doi, ci cu trei copii se numește cantonament!!
Să vă explic și cum și de ce.
Ieri a fost ziua de antrenament la cantonament. Am făcut bagaje. Să te ții, maică cu 3 copii și doi adulți. Și să ne înțelegem deși pare, nu ne-am mutat decât pentru o săptămână. Toată ziua am strâns, am mai spălat, am călcat până mi-a venit rău!! (Urăsc să calc!!)
Bun, după ce am reușit să strâng tot să pun la ușă, ne-am băgat în pat. Nu adormim bine că se trezește primul copil cu coșmar. Se trezește și al doilea. Așa că ta-su s-a mutat pe canapea, eu am dormit într-o rână. Ce contează! Copiii, sufletul nostru. Se întâmplă rar să se mai trezească dar uite că..
M-am trezit buimacă la 8 să terminăm ce aveam de făcut și am plecat spre mare.
Norocul nostru e că în mașină, de plictiseală sau oboseală ai noștri băieți au adormit. De obicei și Maria pică dar azi nu a făcut-o. A stat și a privit pe geam, astfel că de acasă până la mare nu am avut nici o oprire.
Am ajuns la 13.00, plecați de la 10.15 din fața casei.
O clipă de pauză. fix o clipă!
Bun.. ne-am cazat, ne-am luat costumele de baie și am fugit la masă.
Am fost să mâncăm o pizza la Expirat, unde fac niste deliciosenii. Tati să fie cool tati, a chemat pe rând la bar câte un copil să îl ajute cu băuturile.
Alexandru a vărsat pe masă sticla de Pepsi, Maria a spart paharul de limonadă fix când a ajuns lângă masă cu el, Achim a reușit să verse jumătate din băutură mea. Și eram fix dar fix de 10 minute in vacanță….
În genunchi, am strâns feliile de lămâie și cuburile de gheață și i-am spus printre dinți soțului să nu îi mai ia cu el. Bun. Am reușit să mâncăm fără să mai spargem ceva, doar cu Achim care voia când sus când jos, așa că i-am pus desene să stea pe scaun. Nu, nu suntem pentru ele, dar nici pentru deranjatul oamenilor din jur. Așa că între controlul la Oftalmolog, unde sigur voi fi certata că am lăsat copilul 15 minute la desene pe telefon și speriatul oamenilor de la alte mese prefer cearta.
Înghețată. Una.. singurul dulce de azi.
Bun..am ajuns pe plajă.
Să îmi spună și mie cineva câtă energie pot avea copiii? Mă dor tălpile de la energia lor.
Am alergat cu ei de pe nisip spre mare și înapoi o oră întreagă, fără pauză. La dorința lui Achim, căci Achim nu știe stop. Măcar de s-ar pune ca jogging.
Ne-am jucat în apă, ne-am alergat pe plajă, ne-am jucat în nisip, efectiv m-am simțit de parcă alergam la olimpiadă. Nu, nici ta-su nu a fost scutit. De fapt, eram amândoi, fiecare cu câte un copil și jumătate.
Dacă anul trecut Achim abia a atins apa, anul acesta nu l-am putut scoate din ea.
Seara 🙂
Achim a fost pe fugă toată ziua..
Am vreo mulțumire?
De la copii? Depinde de moment. Când sunt cea mai bună mamă, când uită tot.
Dar am o mare bucurie. La un moment dat un bunic într-o engleză faină, m-a felicitat pentru cât m-am jucat cu copiii și că el și soția ne-au admirat de pe margine și că se vede că avem copii fericiți și că sunt o mamă bună.
Mai că mi-au dat lacrimile, pentru că simțeam cum șalele mele cedau și mie îmi venea să mă întind pe plajă. Tot ce i-am spus a fost că sper să îmi spună asta și ei când vor crește.
Așa arată epuizarea!
Ce vreau să vă spun este că sigur vacanța cu copii este pregătirea pentru ceva. Eu propun soldaților înainte de orice experiență, să petreacă o săptămână cu 3 copii mici, să vadă ei trezire la 7 dimineața, bruscă și fără drept de apel, alergat după ei o zi întreagă în cursa cu obstacole, mâncat pe fugă de nu mai știi dacă a văzut și măseaua ta ceva, somn de voie, pardon de veghe peste noapte.
Păi cine rezistă, mamă, până miercurea viitoare?
🤣🤣🤣
O știți pe aia cu țara arde și baba se piaptănă? Hai că mi-am făcut șuvițe cu Maria. Poate au super puteri. 😬Prima zi. Azi cum o fi?
Așa sunt și vacanțele la voi?
PS: să vă mai spun că mi-am băut cafeaua ascunzându-ma în tufișuri, jucandu-ne ascunselea? 🤣. Sau că ne-a sunat doamna de la curățenie că în curtea noastră a găsit dimineață un șarpe!la care latră cățeii de ceva timp … O viață minunată ❤️
‘Sunt un nemernic. O scursura de om. Nu mă pot numi bărbat. Nu unul ca mine care nu are nici o scuză.
Sunt Andrei. Am 30 de ani. Și tată de înger, deși nu merit această denumire.
Acum 5 ani am întâlnit o femeie extraordinară doar că eram prea mândru să o văd așa cum a meritat. Dulce, blândă și îndrăgostită peste cap de mine. Doar că…eu sunt și am fost un nemernic.
După o vară întreagă când ea credea tot ce îi spuneam iar eu mai jucam și la alte porți, a aflat că nu sunt doar al ei. Tot atunci a aflat și că așteaptă un copil cu mine, dar mie îmi încurca planurile. Nu a vrut să facă avort dar am constrâns-o emoțional că mă întorc la ea dacă o face.
Și a făcut-o. Ca ‘bărbat’ ce eram, am lăsat-o doar la ușa clinicii. Îmi era rușine să intru cu ea. M-am bucurat că un bărbat nu trebuie să intre cu femeia la avort.
Cât am stat în fața ușii însă, pe stradă a trecut o mamă cu un bebeluș. Acesta plângea groanzic, ei îi căzuseră cumpărăturile pe jos și prin cărucior căutând ceva prin geantă. M-a rugat să o ajut. Mi l-a pus pe cel mic în brațe cât rapid ea a făcut strâns toate. Acesta a tăcut ca în filme la mine în brațe. Iar eu am amuțit, privindu-l.
Am simțit cum îmi bagă cineva un cuțit în inimă. Mama a plecat în grabă și mi-a mulțumit de ajutor.
Îngerul meu de femeie a ieșit abia ținându-se pe picioare. Mi-am mușcat limba și doar am luat-o acasă. Nu am avut curaj să îi spun nimic. Să îi spun că și mie îmi pare rău..
Am avut grijă de ea o săptămână. Intrase într-o depresie cruntă. Plângea în somn și țipa ‘nu îl luați’.
Într-o zi am ieșit la magazin pentru cumpărături, iar când m-am întors era poliția la blocul nostru. Sărise de la balcon. A lăsat o scrisoare unde mi-a spus că mă iubește dar că merge după copilul nostru.
Sunt un nemernic. Cel mai mare. Beau în fiecare zi să uit. Nu am curajul ei de-a mă arunca de la același balcon.
Nu scriu să îmi ajut sufletul. Nimic nu o va face! Scriu pentru că și noi bărbații ar trebui să mergem cu ele la clinică, ar trebui să fim trași la răspundere. Ar trebui să realizăm că sunt copii, suflete, nu doar o ‘pastila’ de luat. Ar trebui…. Îmi pare atât de rău. Dumnezeu să mă judece!’
În poză este soțul meu care mă aștepta pe hol să îl nasc pe Achim
Aș vrea să nu îl judecați și voi pe Andrei. Eu am avut un gust amar la citirea mailului lui. Dumnezeu să aibă grijă de mama și de copil, dar și de el.
Andrei ca și toate numele folosite în această serie, sunt schimbate, cu câteva detalii personale, la dorința celor care scriu de a le rămâne anonime poveștile.
Nu știam atunci când am început această serie de articole ce impact vor crea. Am încă sute de povești necitite. Vă spun sincer, nu le pot citi pe cât de multe îmi trimiteți. Mă doare fiecare poveste. Mă dau peste cap și îmi provoacă niște emoții foarte puternice.
Îmi cer scuze că nu v-am răspuns la ele, dar scriu imediat ce citesc câte una. Îmi e greu să găsesc cuvintele potrivite. De multe ori, nici nu știu care sunt.
☘️Am citit zilele trecute acest mesaj și cred că se potrivește atât de bine cu povestea lui Andrei:
‘Când este însărcinată celulele bebelușului migrează în fluxul sanguin al mamei și apoi se întorc înapoi la bebeluș.Se numește microchimerism fetal- maternal.
Timp de 41 de săptămâni , celulele circulă și se contopesc înainte -înapoi ,iar după naștere multe celule rămân în corpul mamei ,lăsând o amprentă permanentă în țesuturile , oasele, creierul și pielea mamei.
Fiecare copil pe care o mamă îl are după aceea va lăsa o amprentă similară și pe corpul ei. Cercetările au arătat că , dacă inima unei mame este bolnavă celulele fetele se grăbesc să ajungă la locul leziunii.
Acesta este adesea motivul pentru care anumite boli dispar in timpul unei sarcini.
Este incredibil cum corpurile mamei protejează bebelușul cu orice preț ,iar bebelușul protejează mama. Dacă ești mamă știi cum iti poți simți intuitiv copilul , chiar și atunci când nu este acolo.
S-a demonstrat științific că mamele le poartă ani și ani chiar și după ce au născut.’
De cinci săptămâni curg poveștile voastre, unele cu final fericit, altele cu remușcări și răni adânci.
Le-am strâns pe toate și cu acordul vostru, le voi publica în seria ‘Avortul este o traumă.’
Cine dorește să își împărtășească povestea cu alte mame, le aștept să îmi scrie pe [email protected]
Poveștile voastre pot inspira alte mame, pot vindeca suflete, pot fi pură terapie.
Mi-aș dori este să le citim, fără judecată și să ajutăm mama, indiferent de decizia ei, să se vindece.
Viața e cum e. (Pentru această serie voi scoate mottoul obișnuit al blogului).
De două săptămâni țopăi de fericire pentru că Achim poartă boxeri pe mărimea lui și pentru că scutecele au devenit trecut. Cum de s-a întâmplat minunea?
Am AȘTEPTAT! 😬🙂😬
Achim are 3 ani și 3 luni fix vârsta la care au renunțat singuri și frații săi. Așa cum am procedat cu ei am procedat și cu Achim.
☘️Care sunt avantajele să aștepți?
☝️Copilul nu este stresat și renunță în timpul lui.
☝️Părintele NU este stresat.
☝️Nu există accidente (unul, două sunt normale imediat ce renunță, dar nu există la o lună, două, zece!).
🌿Cum am făcut asta?
Copilul nu poate învăța și să urineze și să aibă scaun la toaletă împreună, astfel că la toți 3 am ales să îi învaț să aibă scaun întâi la oliță și abia după să urineze. (Este și varianta propusă de specialiști și mai ușoară de învățat de către copil).
Pe Maria am luat-o cu mine la baie de două ori pe zi, mă așezam eu pe toaletă, mimam că asta fac, dansam și cântam de fericire după și îi spuneam ce bine se simte burtica mea. Ușor, ușor a cerut și ea. Diferența este că NU am pus-o pe ea și i-am spus să facă, ci i-am arătat ce fac eu. Nu am obligat-o niciodată și nu am făcut potty training (mereu mi-a sunat de parcă am cățel și îl dresez).
La Alexandru a fost cel mai simplu pentru că l-a învățat Maria.
La Achim a durat ceva mai mult pentru că nu i-a plăcut niciodată olița, văzându-i pe cei mari doar pe vasul de toaletă.
👉Ce să NU faceți în plin proces de schimbare:
1. Nu vă strâmbați când copilul face caca în scutec! niciodată! Aveți idee câți copii ajung la psiholog cu copii cu grave probleme de constipație? Când voi vă strâmbați copiii îi transmiteți copilului că ceva groanzic a făcut, se va închide în el și va ajunge să refuze să mai facă. Așa au ajuns mulți copii să facă cu țipete și dureri chiar și la 10 zile!
2. NU îl obligați/pedepsiți dacă nu vrea să stea pe oliță. Credeți-mă că nu va face 18 ani fără să știe să folosească toaleta!
3. Nu îi faceți de rușine! ‘Vai, ce rușine! Ai făcut caca pe tine. Foarte urât. Ce o să zică bunica?’ De câte ori ați auzit sau spus asta? Psihologia inversă NU funcționează la copii, ci îi face să se simtă și mai rușinați și mai cu dorință de a NU face deloc.
4. Nu îi constrângeți. ‘Daca nu faci acum, nu mergi în parc’. La voi la fel merge?
👉Ce sa faceți pentru a îl ajuta:
1. Fiți relaxați când vine vorba de subiect.
2. Felicita-ti-l că a făcut, NU contează unde!! În scutec, pe jos, în cadă, pe covor, oriunde! Important este să facă! Nu vă dați seama cât de important este pentru un copil să nu se rușineze de acest proces. Odată relaxat, va face și unde trebuie.
3. Cântați la final de scaun la oliță sau la toaletă. De la primul copil am avut un cântecel cu rime amuzante (nu mă puneți să vi-l scriu) la care râdeam de mama focului. Maria voia să facă caca doar să cântăm acel cântecel.
4. Defecarea trebuie să fie un moment de amuzament și nu de stres pentru copil!
5. Încurajați-i să meargă ori de câte ori au nevoie. (știu o mamă care mereu îi spunea colului că este momentul nepotrivit ‘iar? Acum plecăm. Acum? Păi avem treabă’. De parcă copilul o făcea special).
6. Aveți răbdare! Răbdare și iar răbdare.
Nu lăsați bunicii să intervină ‘pentru că pe vremea lor copiii stăteau pe oliță de la 6 luni și uite ce bine sunt’.
Sunt afecțiuni care apar mai târziu, cea mai frecventă fiind constipația de care suferă majoritatea oamenilor fără să știe că de aici se trage (o spun specialiștii, nu eu!).
‘Mama mea mi-a pus bebelușul de 8 luni pe oliță. La un an făcea caca doar plângând. Când o întrebam dacă i-a zis ceva, aceasta mi-a negat. Într-o zi am ajuns mai devreme de la serviciu și am prins-o țipând la el ‘nerusinatule. Uite ce mizerie ai făcut.’ Când am intrat în casă, cel mic era ascuns după canapea și făcuse caca. Mie mi-au dat lacrimile. L-am luat în brațe și l-am felicitat și i-am spus că e foarte bine. A fost ultima oară când a stat cu bunica lui. Îmi pare rău că e mama mea, dar a durat 3 luni să își revină copilul meu. Mereu fugea după canapea și se ascundea când făcea caca, apoi lăsa capul în jos. Cu multe încurajări din partea mea și a soțului de a face unde simte, a început să facă și fără să se ascundă. Are 2 ani și jumătate și mă bucur că face. Nu contează unde. Știu că mama a fost bine intenționată, doar că nici după episodul respectiv mama nu a vrut să își schimbe atitudinea. Nu o puteam lăsa singură cu el, iar o perioadă nici nu a mai văzut-o. Așa ne-a spus psiholoaga. Cum o vedea, plângea și spunea ‘nu’. În fine. Ce vreau să îți spun este ca mamele să fie atente la acest aspect și să aibă mereu grijă de copiii lor. Daniela’.
(În ultimii 4 ani am primit nenumărate mesaje de la mame despre cum să își ajute copiii să facă la toaletă. La toate le-am scris același lucru: răbdare și încurajare).
☝️Mersul la toaletă este despre a îi forma copilului un obicei bun și fericit, nu un moment de stres! E despre el, nu despre vreo competiție în care trebuie să scape cât mai curând de scutec.
Iar ziua când copilul vine și îți spune ‘Vreau să fac pipi’, vei fi cel mai fericit! Și vine. Doar să aveți răbdare.
Ce greșeli ați făcut sau ați evitat când a venit vorba de schimbarea scutecului pe chilotel?
