Avortul este o traumă, episodul 3. Copilul meu a ajuns la gunoi.

de | iul. 16, 2022 | Poveștile voastre

‘Obișnuiam să judec oamenii foarte ușor atunci când făceau ceva ce părea de nefăcut în opinia mea, mai ales o crimă… căci asta este un avort facut din orice alte cauze în afară de cele medicale.

Afirmam cu tărie că orice ar fi, eu nu aș face așa ceva… și…am ajuns să fac… și nu oricum…ci în cel mai rău mod posibil.

Eu am decis să dau viață, apoi tot eu am decis să o iau, cedând circumstanțelor, amenințărilor, „sfaturilor” și temerilor. Au trecut 10 ani de atunci, am familie cu doi copii minunați și durerea e tot acolo în suflet, mult timp am trăit cu spaima că nu o să mai am copii drept pedeapsă de la Dumnezeu. Așa că nu stiu cum se face de am acum așa două minunății de copii.

 

Aveam o relație serioasă încă de la 15 ani, urmând ca la doar 16 ani să îmi încep și viața sexuală. Nu 100% din dorința mea, dar astea sunt detalii.

Primii ani de relație au fost frumoși, apoi au devenit toxici urmând ca finalul unei relații de 7 ani să fie cu un avort și multe lacrimi!

Am aflat că în timp ce el îmi îngrădea libertatea din ce în ce mai mult, abia mai puteam merge 2 zile la facultate și rămăsesm cu o singură prietenă din vina lui, el avea o cu totul altă viață față de ce credeam eu că are cu mine.

Avea pe altcineva, fuma, bea, avea probleme cu legea.

În tot timpul ăsta decisesem să facem un copil și după licență să mă mut la el urmând să facem apoi cununia civilă.

Toate astea ca dovadă de iubire de la mine pentru el dar și pentru că el era grav bolnav.

Prin spiritul meu de „mama răniților” voiam să fiu cea care îi face viața frumoasă. Îmi spusese că își dorește enorm un copil așa că am decis să facem unul.

Culmea nu reușeam să rămân însărcinată deși avusesem ceva luni relații fără protecție, așa că am zis Doamne mulțumesc că nu am rămas.

Când am aflat despre cealaltă viață am ales să rup relația. Cu greu dar am reușit.

Doar că la scurt timp după am aflat că sunt însărcinată.

I-am spus și lui, nu pentru a ne împaca (fusesm manipulată și rănită destul și în sfârșit mă simțeam puternică și scăpată de sub jugul lui) ci ca să stie, căci așa mi se părea corect.

M-am așteptat la sprijin,mai ales că spusese că își dorește cu ceva timp în urmă, doar că reacția lui a fost că nu vrea să audă de așa ceva și că ori „îl dau afară” ori mă bate până avortez în fața lui!

M-a amenințat că spune si familiei mele totul. (ai mei tot timpul au fost contra lui și acestei relatii iar bărbații din familia mea sunt foarte duri și misogini).

Nu am cum să descriu tot ce am simțit și nici nu aș avea spațiu, povestea este atât de lungă și mai ceva ca o telenovelă.

Am încercat să îl păstrez, m-am gândit la mai multe soluții posibile, l-am păcălit că fac avort și mă gândeam să plec cumva undeva departe să nu afle niciodată.

Nu mă așteptam că prietena mea cea mai bună și singura de altfel îl informa fără știrea mea de tot ce aveam de gând să fac. Au ajuns chiar să aibă o relație pasageră. Tot ea m-a amenințat că merge cu mine să mă filmeze după ce îmi revin din anestezie să le arate alor mei și întregii lumi că am avortat. După multe alte amenințări și discuții, m-a lăsat în pace și nu am mai văzut-o.

Disperată, nemâncată și numai cu sedative mama mea și-a dat seama că ceva se întâmplă cu mine.

Intr-un final i-am spus totul sperând ca măcar la ea să găsesc susținere și ajutor să nu ma omoare în bătaie tati și bunicul.

Am primit susținere, maximă, dar doar înspre a face avort!! Nu exista altă soluție, eram nebună să fac altfel și îmi repeta într-una că este o greșeală și că îmi distrug viața.

A doua zi m-a dus la spital și să promit că nu va afla tata că sigur mă va omorî în bătaie.

Regret și în ziua de azi că nu am avut putere să lupt pentru copilașul meu, eram terminată și am zis să fac ca mami, că e mama și știe mai bine.

Am fost la spital, am făcut anestezie generală pentru că nu mai eram în stare să suport nici acul de la seringă darămite un avort (auzisem că doare) dar îmi era și foarte teamă de ce urma, nu mai puteam suporta durerea din suflet în primul rând. Voiam să dorm. Să

nu știu de nimic.
Doctora mi-a vorbit urât când a văzut că vreau anestezie generală, a zis că dacă mi-a plăcut să stau „cu cracii în sus” acum ar trebui să suport și durerea.
Cu greu m-au adormit pentru că eram aproape în stare de șoc și a fost nevoie de doză dublă de anestezic pentru că deși adormisem, corpul mi se mișca încă pe masă.
A doua zi a venit doar asistenta anestezistului să verifice cum sunt și dacă m-am trezit bine pentru că era îngrijorată și o înduioșase reacția mea.
Doctora doar a băgat capul pe ușă să îmi dea o rețetă cu anticoncepționale spunându-mi că data viitoare să am grijă când deschid picioarele.
Am întrebat-o ce a făcut cu el și mi-au zis că e la gunoi. Nu știam atunci ce presupune un avort 100%, nu știam că e o ființă formată chiar dacă aveam sub 8 săptămâni.
Am văzut apoi poze cu copii avortați și m-au traumatizat.
El m-a lasat în pace o perioadă după ce a aflat că am făcut avort. Apoi și-a reluat amenințările către mine și mama până când am aflat un an mai târziu că a murit.
Părinți! Aveți grijă cum vă creșteți copiii, fiți alături de ei, învățați-i că merită respect, libertate și iubire!
Încă am multe traume din copilărie de vindecat și mă lupt cu ele!
Vorbiți deschis cu copiii voștri despre viața intimă, despre iubirea de sine, despre respectul față de cei din jur și față de ei înșiși.
Nu am avut curaj să mă impun niciodată, păream revoltată și răzvrătită dar eram defapt doar un mic suflet ce se lăsa călcat în picioare și suferea pentru că nu a știut să se impună
Încă mai am momente când mă las pe mine pentru binele altora, chiar dacă asta înseamnă ca mie să îmi fie rău, încă mai am momente când accept ce nu îmi place și ce nu vreau doar pentru că așa am fost învățată că e bine! Și cand reușesc să mă impun sau să fac ce simt, mă simt vinovată și uneori chiar am atacuri de panică.
Greu se iese din traumele copilăriei și ale unui avort și mai greu din urmările acestora!
Marina P.’
De două săptămâni curg poveștile voastre, unele cu final fericit, altele cu remușcări și răni adânci.
Le-am strâns pe toate și cu acordul vostru, le voi publica în seria ‘Avortul este o traumă.’
Cine dorește să își împărtășească povestea cu alte mame, le aștept să îmi scrie pe [email protected]
Poveștile voastre pot inspira alte mame, pot vindeca suflete, pot fi pură terapie.
Mi-aș dori este să le citim, fără judecată și să ajutăm mama, indiferent de decizia ei, să se vindece.
Viața e o bucurie!
Ana Maria

Dacă vreți să îmi urmăriți aventurile în video și poze, vă invit și pe contul de Instagram Zanana Oficial sau pe TikTok pe ZananaOficial.

Dacă vreți să îmi urmăriți podcasturile/interviurile/rețetele video va invit pe canalul de Youtube Zanana sau pe Spotify ascultand @Povestea de seara sau @Fii bine cu tine.

Dacă vă place ce scriu, un Like și/sau un comentariu la articol este binevenit și apreciat 🙏.

roz picioare@05x
zanana
viata e o bucurie

Ținute realizate de idyllicstore.com

Foto surprinse de Alina Dobrovolschi

Ultimele articole