‘Sunt David și am 20 de ani. O prietenă mi-a citit articolele dumneavoastră pe tema avortului și m-am decis să vă scriu și povestea mea.
Am o mamă care nu mi-e mamă. Sunt un copil orfan, crescut în orfelinat pentru că nu m-a vrut nimeni.
Am avut însă noroc de ‘frați’ de cămin de toate felurile. Mi-am luat și bătaie de la cei mai mari până au plecat din cămin, apoi am ajuns să fiu frate mai mare și mi-am promis să am grijă de cei mai mici. Cu cei mici mi-am vindecat rănile și mi-am trăit copilăria. Ochii unui copil sunt un dar. Măcar noi între noi să fi înțeles asta.
Am fost părăsit în maternitate de mama care a încercat să mă avorteze de 3 ori. Nu știu detalii, așa mi-a spus una dintre îngrijitoarele de la cămin care mă numeau ‘supraviețuitorul’.
Nu o cunosc pe mama. Nu a încercat să ia contact niciodată cu mine și deși mi-am dorit multă vreme să o cunosc, încep să cred că cel mai bine este ca fiecare să aibă viața lui.
Mama? Nu m-a crescut. Nu m-am iubit. Nici măcar nu m-a vrut. Dar i-aș pupa mâinile că mi-a dat viață. Atât. Doar și doar pentru asta.
Citesc cu nod în gât când văd femei care susțin cu tărie avortul. Eu sunt un supraviețuitor și deși am avut o viață grea, nu aș fi preferat să mor înainte să o trăiesc.
De ce își dau oamenii cu părerea?
De ce presupun că ei știu mai bine?
De ce nimeni nu stă de vorbă cu copiii din cămine să afle câți și-ar fi dorit să moară decât să trăiască?
Vă spun eu: foarte puțini. Sunt priviți de societate ca niște paria, dar noi toți suntem deosebiți.
Am ‘frați’ ca mine care nu au fost niciodată adoptați și care totuși au ajuns oameni de bine. Nu toți ajungem drogați sau infractori! A fi crescut într-o familie nu îți dă garanția că vei reuși în viață. Da, șansele sunt mai mari, dar nici noi nu suntem de aruncat în stradă.
Nu e ușor să fii un copil crescut într-un orfelinat, dar, avem același drept la viață ca toți ceilalți.
Nu vă pune nimeni să ne creșteți, dar măcar nu ne omorâți cu bună știință!
Suntem vii. Suntem oameni. Suntem supraviețuitori.
Am 20 de ani. Lucrez în construcții și visez să merg la facultate, deși încă strâng banii pentru ea.
Am fost un copil de nota 8 și vreau să schimb lumea. Știu că pot.
Am o prietenă pe care o iubesc și o respect și știm că atunci când vom decide să vină un copil în lume, îl vom iubi cu tot ce suntem noi. Iar dacă decide să vină mai devreme, brațele noastre vor fi deschise.
Avortul NU este o opțiune pentru noi!
Sunt David, un orfan, dar un copil norocos pentru că nu am fost avortat. Vă mulțumesc mult.’
De o lună curg poveștile voastre, unele cu final fericit, altele cu remușcări și răni adânci.
Le-am strâns pe toate și cu acordul vostru, le voi publica în seria ‘Avortul este o traumă.’
Cine dorește să își împărtășească povestea cu alte mame, le aștept să îmi scrie pe [email protected]
Poveștile voastre pot inspira alte mame, pot vindeca suflete, pot fi pură terapie.
Mi-aș dori este să le citim, fără judecată și să ajutăm mama, indiferent de decizia ei, să se vindece.
Viața e o bucurie!
Ana Maria
Episodul 1. Iubitul m-a presat să fac avort și am fugit.
Episodul 2. Au trecut 10 ani și încă visez acest copil.
Episodul 3. Copilul meu a ajuns la gunoi.
Episodul 4. Faptul că cineva alege liber nu înseamnă și că alege bine
