Nu imi vine sa cred ca a trecut un an. Atat de repede.
Parca ieri a fost cand aceasta minune de copil isi facea loc in burtica mea si eu nu mai puteam dormi noptile de cat de mare il simteam.
Anul trecut pe vremea asta plecasem la spital ls control. Era programata a doua zi nasterea, dar nu e cand ii programam noi, ci cand trebuie sa vina. Mii de emotii m-au incercat cand mi-au spus ca nu mai plec acasa pentru ca bebe vine azi. ‘Azi? Nu mai sta nici o zi?’. Nu eram pregatita, de parca 24 de ore ar fi fost inca cateva luni care sama ajute sa ma pregatesc pentru el si viata cu 3 copii.
Dar azi, acum un an, bebe Achim a venit cand a decis el. Greu a fost pentru cei mari care s-au imbolnavit, la propriu, de dorul meu.
Despre cum a decurs totul, am scris atunci, la cald, din terapie intensiva, incarcata cu toate emotiile bune.
Tin minte si acum ziua in care am aflat ca sunt insarcinata, de socul avut, de miile de frici ce ma curpindeau si mai ales de intrebarea ‘Cum o sa ma descurc cu 3’.
‘Uite asa’ mi-a aratat viata si va spun, desi nu o sa ma credeti, anul acesta a fost cel mai frumos an din viata mea!
Sa ai casa cu 2 copii zambareti si vorbitori si un bebelus minune, este fara dar si poate, ce am trait mai frumos.
Toti anii care vor veni, stiu ca vor fi minunati, dar ca anul acesta nici unul.
Nu am taiat motul, bunicii nu au fost, matusile si unchii l-au pupat prin telefon, nasii i-au cantat de departe, dar si cand vom petrece, lata o facem.
Pana atunci, ne bucuram ca suntem sanatosi si ca suntem impreuna.
La multi ani, Achim – minune de copil, ce ne faci viata perfecta ❤!
Multa grija si iubire!