Imi tremura carnea pe mine, simt ca imi cad mainile si nu pot sta in picioare.
Nu am inchis un ochi azi-noapte, doar l-am plimbat pe Achim.
Face febra din 2 in 2 ore de peste 39.5.
De dimineata am vorbit cu medicul pediatru care l-a vazut ultima oara la Regina Maria si care a fost atat de draguta sa imi spuna sa o sun oricand avem nevoie.
Dansa este in concediu si nu merge la nici o policlinica sau spital curand. Dar cu rabdare a ascultat despre Achim si ne-a recomandat ce sa facem si ce sa urmarim la el.
Toate semnele si simptomele duc catre enterocolita.
La cate baga in gura de prin curte, e de mirare ca nu a facut pana acum.. mai ales ca prin cartier avem pisici umblatoare care isi fac nevoile si prin vecini.
Uite asa, de aseara de la 11.00, l-am vegheat, leganat, plimbat, privit si mult rugat sa fie bine.
Partea buna e ca bea multa apa si papa cat de cat. Deci nu se pune problema sa se deshidrateze, caz in care ar trebui sa ne internam. Sper sa o tina tot asa.
Ii fac baita sa scadem febra la 2 ore si ne jucam cu ratele.
El este apatic, geme de dureri si sta lesinat doar pe mine sau cand nu mai pot, tati.
Cei mari oricat de intelegatori sunt, au si ei nevoie de noi. Asa ca, dupa ce ne-au vazut doar pe Achim si telefoane pentru el, Maria mi-a zis ca ‘vrea sa fie si ea bolnava, ca nu ii pasa ca e Achim.’
Cand copiii sunt bolnavi, parintii imbatranesc. Eu asta simt la fiecare episod de febra, de rau, de durere a lor.
As vrea sa le iau pe toate si sa le duc in locul lor. As vrea sa nu ii mai doara nimic, niciodata.
Stiu ca nu e posibil, dar ma rog sa le pot face episoadele mai usoare cu bratele mele, cel mai bun medicament pentru ei.
Multa grija, iubire si sanatate!
