Cand suntem copii abia asteptam sa ne facem mari, sa ‘fim liberi’ fara sa stim ca libertatea suprema o avem in copilarie.
Sa fim pe cont propriu, fara sa stim ‘pretul’ pe care il vom plati.
Sa traim cum ne dorim, fara sa stim ca vom fi incorsetati de atatea reguli.
Sa ne jucam in voie, fara sa stim ca vom uita sa o facem.
Mi-am ‘tarat’ copilul cu mine!
Mi-a fost frica sa nu uit si mereu m-am intors la mine, in copilarie.
Nu am vrut sa uit de bucuria de a privi soarele, de a manca o inghetata, de a fi fericita fara vreun motiv anume.
Nu ma las sa uit chiar daca ‘copilul’ din mine e uneori obosit, furios sau satul de ce o inconjoara.
Nu ma las sa uit cand copiii cer joaca si eu pic de nesomn.
Nu ma las sa uit, cand lumea vrea sa tac iar eu nu o las.
Cand cresti draga parinte, nu uita sa iti iei ‘copilul’ cu tine!
Asta mi-au spus parintii in toata copilaria mea si asta le spun neincetat copiilor mei. Sa nu uite!
Sa fii mare nu e mare lucru!
Sa fii copil in pantofi de adult, e totul.
La multi ani de 1 Iunie!
Copiii au nevoie de noi si de joaca noastra in fiecare zi. Nu uitati sa fiti copii, impreuna cu ei.
Mai preusus de cadouri, iesiri sau vizite, NOI suntem lumea lor si de bratele noastre au nevoie ca de aer!
Multa grija si iubire!
