‘Nu ti-e frica de virusul asta? Daca mori? Ai idee cati tineri sanatosi au murit? Dar pentru parintii tai?’
Specialistii spun ca cea mai mare frica a omului este frica de moarte. Ca atunci cand ne gandim ca suntem in pericol, reactionam cu inima, fara sa mai fim coerenti.
Panica mea cea mai mare este mersul cu avionul. Pur si simplu nu pot controla aceasta frica desi mereu incerc diverse lucruri.
Cel mai adesea fac atacuri de panica in avion. Cat dureaza cursa rar scot un cuvant.
Am incercat calmante prescrise de medic, cate un pahar de vin inainte de zbor, exercitii de relaxare, meditatie, citit, jocuri, nimic nu da rezultate.
‘Si cum de zbori?’, m-a intrebat o prietena care stie ca am calatorit ceva la viata mea.
Pentru ca nimic nu da roade ma urc in avion cu gandul la Dumnzeu si la ce va decide El. Si asta imi da curajul si linistea de care am nevoie.
De fiecare data cand zbor, oricat de macabru ar suna, accept si varianta ‘s-ar putea sa mor’. Ma pregatesc sufleteste pentru acest lucru si sunt impacata cu ideea.
Ce se intampla daca mori?
Cati v-ati pus intrebarea aceasta?
Depinde de credinta si Dumnezeul pe care il ai, fiecare are alt raspuns. Eu cred in Rai si faptul ca aceasta viata este doar o trecere catre viata vesnica si pura.
‘Si daca afli intr-o zi ca de fapt nu mai exista o alta viata’, m-a intrebat alt prieten.
Cu ce m-ar afecta? Sunt moarta oricum. Faptul ca eu cred in viata de apoi imi da linistea de care am nevoie pentru a muri impacata. Dar daca nu este nimic dincolo, nu influenteaza decat linistea pe care am ales sa o am.
Da, am ales. Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru. Ar trebui sa alegem singuri pentru noi dar sa fim constineti de alegerile luate si mai ales de consecinte.
Ce facem cu virusul?
Virusul e doar un alt mod de a muri. Nimic mai mult. Suntem speriati acum pentru ca este un alt mod de a ne vedea sfarsitul.
Ma uit la batrani. Marea majoritate sunt impacati cu ideea mortii si o asteapta cand va decide sa ii ia. Pentru ei virusul nu este o tragedie. O tragedie este ca marea majoritate nu au ce pune pe masa sau ca la iarna nu au cu ce se incalzi.
In fata mortii nu celor care se duc le este greu, ci celor care raman.
In India familiile celor decedati canta melodii ce par a fi vesele iar ei isi inmormanteaza mortii cu zambetul pe buze pentru ca ‘sunt fericiti’ pentru cei care pleaca.
De ce v-am scris toate astea? Pentru a va invita la introspectie in zona personala si emotionala. Cum sunteti cu Divinitatea si cum faceti fata lucrurilor atunci cand viata va este in pericol?
Nu alegem cum murim.
Alegem in schimb cum traim.
A trai in frica si panica, pentru mine nu este viata. Putem fi grijulii cu noi si cei din jur, ideal fara frica. Panica nu ajuta in nici o situatie. Nici macar cand te vezi cu ursul si te apuci sa fugi. De la panica vei uita sa alergi in zig zag si sigur te va prinde ursul.
Aleg sa imi pastrez optimismul si sa gandesc pozitiv desi sunt inconjurata de mesaje de panica din media. O adevarata provocare pentru oricine in ultimele luni.
Aleg sa fac ce tine de mine, dar sa inteleg ca nu pot control totul.
Aleg sa traiesc si sa nu las panica sa ma domine.
Ce alegeti zilele acestea?
Multa grija si iubire!
