Am ‘crescut’ în biserică, deși mult am părăsit-o când m-am răsvrătit și nu i-am înțeles rugaciunile.
Tatăl meu este preot, iar în casa familiei mele mereu s-a vorbit despre Dumnezeu. Părinții mi ‘l-au prezentat’ cu multă iubire și ca pe un prieten bun pe Hristos încă de când eram foarte mică. Deși mulți ani am lipsit de la casa Lui, niciodată nu am renunțat la El și niciodată nu m-am simțit singură.
Când eram mică mă împărtășeam în fiecare Duminică și deși nu împlinisem vârstă de a fi spovedita, la 5 ani ceream părintelui meu drag, Părintele Petrescu, să o facă.
Părintele niciodată nu m-a refuzat ci m-a încurajat să spun ce am pe suflet. Ce putea avea pe suflet un copil de 5 ani? Nu despre ce aveam pe suflet era vorba, ci despre obișnuința de a merge.
Când împărtășim copiii?
Prima împărtășanie toți copiii o au la Taina Botezului, iar de atunci ori de câte ori vrem.
Unii spun la 30 de zile, alții la Sărbătorile Mari, eu vă spun că dacă o faceți săptămânal, rău nu le face! Ba numai bine 🙂.
‘Nu pot ține copilul nemâncat’
Până la 5 (unii spun 7 ani, odată cu spovedania) ani, nici nu trebuie, și chiar și după această vârstă, doar să mânance foarte puțin.
Mai contează și cât îl ții nemâncat.
Dacă alegi o biserică care împărtășește doar la final, cred că celui mic este greu.
Sunt mulți preoți care împărtășesc copiii și femeile gravide oricând în timpul slujbei, mai puțin când se citește Sfânta Liturghie sau când se iese cu Darurile.
Când se spovedesc cei mici?
Rânduiala bisericii spune că după vârsta de 7 ani, când conștiința copilului începe să se facă simțită.
Până spre adolescență, e vorba de o spovedanie în care cei mici învață să facă diferența între bine și rău și sunt povățuiți în această direcție.
Cine se împărtășește primul într-o biserică?
Copiii! Chiar dacă mergeți la o biserică unde se împărtășește abia la final, toți copiii sunt invitați în față, și se începe cu cei mai mici și se crește în funcție de vârstă. (Personal nu știu de altfel de biserici, deși mi-ai scris mămicile că în unele nu se ține cont de asta).
Asta și pentru oamenii care nu știu tradiția dar care comentează că bebelușii sunt împărtășiți după bătrâni și bolnavi și astfel se îmbolnăvesc și ei. Nimic mai adevărat.
Cu lingurița bisericii sau cu lingurița mea?
Depinde de preot, găsiți cum vă doriți și vă simțiți bine.
Biserica până acum nu și-a pus această problemă, dar oamenii încep să aibă alte dorințe.
Cum procedez cu copiii mei?
Mai că am fost trasă pe rug când am scris în plină pandemie că îmi împărtășesc copiii, deși nu invitam pe nimeni să facă ca mine. Ba chiar am fost amenințată în privat că sunt o mamă denaturată și că ar trebui să fiu decăzută din drepturi.
Ei bine am ales un preot care să îi împărtășească atunci când ajungem noi la biserică, lucru care mă ajută pentru ca ei să primească împărtășania cu mult drag. Îi împărtășesc de fiecare Duminică în care ajungem și înainte de Sărbătorile Mari.
Apoi stau cu ei cât au răbdare, de obicei plecăm după ieșirea Sfintelor Daruri. Cumva până atunci au răbdare și au și învățat despre acest ritual. Stăm maxim 45 de minute dar eu mă bucur și de acelea.
Înainte de împărtășanie, acasă, beau lăpticul cu 2 ore înainte și doar dacă cer, mănâncă și o banană. În rest facem un mic dejun copios la întoarcere. Nu le-am spus încă despre faptul că trebuie să fii nemâncat înainte de împărtășanie pentru că nu cred că au vărsta potrivită. Ce am făcut a fost să amân momentul, fără să realizeze acest lucru. Nu vă imaginați că i-am lăsat să plângă de foame, doar că le-a fost suficient ceea ce mâncau acasă până reveneam.
Și eu și soțul și copiii folosim lingurița de la biserică.
Nu ne-am făcut vreodată griji și știm că Dumnezeu are grijă să nu se îmbolnăvească nimeni.
Credința e ceva ce se simte și nu se poate explica în cuvinte. Nu căutați răspunsuri logice, ci deschideți inima către Dumnezeu și vă va vorbi El.
Dumnezeu e doar iubire și vă dă toate răspunsurile de cate aveți nevoie, atunci când sunteți pregătiți să le auziți.
Viața e o bucurie!
Ana Maria
