Sotia mea poate face tot ceea ce fac eu ca sot, dar eu pot face tot ceea ce face sotia mea ca mama? Asta e o intrebare care ar fi bine sa nu fie retorica pentru nici un tatic.
Cand zic ca sotia mea poate face orice din ce fac eu ma refer la mers la serviciu, intalniri, cumparaturi, sau mai pe scurt orice tine de o viata activa. Nu ma refer in niciun caz la jobul meu 100%. Se presupune ca fiecare si-a ales in viata ce ii place sa faca si are skill-urile necesare jobului lui.
Ca barbat insa iti poti da seama cat de usoara sau grea e viata unei mamici doar cand esti in locul ei minim 48 ore, singur, fara ajutor.
A fi mama / parinte presupune acelasi lucru pentru oricine… fara posibilitate de optiuni sau alegeri. Jobul e acelasi ca iti place sau nu, si nici nu ai bonusuri palpabile pentru extra performanta.
Dupa ce traiesti intens cele 48 de ore alaturi de 1, 2 aau chiar 3 copii, poti spune ca incepi sa intelegi ce se petrece cu adevarat. E un fel de joc la roata norocului. Si norocul nu prea tine mereu cu tine. Dupa ce ai o zi plina de laptici inghititi cu greu, gramezi de scutece, somnuri cu bebe langa bebe iti dai seama ca desi pare putin e mult.
E mult sa gasesti si ordine in casa si mancare facuta de cele mai multe ori.
E greu sa iti auzi gandurile desi ai multi timpi in care crezi ca o poti face, e greu sa mai fii coerent dupa cateva ore de somn. E greu daca nu esti dedicat doar lui sau in cazul nostru lor.
Eu am facut asta pentru ca mi-am dorit ca Ana sa aiba timp pentru ea. Nu am stat 48 de ore singur pana acum dar m-am ocupat de ei 48 de ore. Adica Ana nu a existat decat ca a 4 a persoana de care sa am grija. De cele mai multe ori cand trebuia sa plece ziua la evenimente si eu imi luam concediu sa stau cu toti 3. Seara venea obosita si o lasam in pace, tot eu ma ocupam de toti si cu baite si cu somn.
O intelegeam cat de obosita e dupa o zi de serviciu in care de fapt a stat. A stat la evenimentele si intalnirile la care mergea. Ironic nu? Eu am stat cu copiii si ea era la fel de obosita ca si mine desi nu statuse.
Asta inseamna sa te pui in rolul celuilalt. Sa empatizezi cu el si cu oboseala lui, sa te ajuti si sa razbesti in zilele care nu se mai termina.
Cat de grea e o zi pentru mamica? La fel de grea sau de usoara ca si a unui tatic (implicat). E pe atat de usoara pe cat ne dorim sa fim acolo impreuna aceluiasi scop, de a ne creste copiii si de a-i iubi clipa de clipa. Copiii cresc si singuri, dar noi nu ne dorim asta. Voi respecta mereu ‘munca’ sotiei mele precum si ea o va respecta pe a mea.
Sunt curios, in toata aceasta pandemie, cati au mai facut schimb cu sotiile. Cati au reusit sa traiasca cu adevarat ce traiesc mamele care ‘stau’ acasa cu copiii si cati au inceput sa aprecieze altfel munca lor de a le face pe toate. Cati au reusit sa lucreze in tipetele de copii, fara sa isi smulga parul din cap sau sa trimita un mail coerent si pentru cel care il citeste. Cati ati spus ‘Multumesc!’ sotiilor voastre?
Sotu’ Zanei
