La fiecare drum cu copiii ma pregatesc cu tot ce trebuie din timp si aleg sa plec la ora de somn a lui Achim (maine va povestesc si ce ‘trucuri’ am in masina cu cei mari).
E prima oara, de cand a ajuns Coronavirusul si la noi, cand plecam de acasa. Am stat doar acasa cu ei, in curte si in cartier (pe dealuri).
Pentru ca tati va avea multa treaba in urmatoarele zile cu construirea terasei de vara (la care visez de DOAR 6 ani) am ales sa ne mutam domiciliul pentru 2, 3 saptamani la bunici.
Ai mei stau langa Curtea de Arges si drumul dureaza aproximativ 2 ore.
Sunt soferita cu experienta si ador sa conduc, DAR drumul cu copiii tot este un stres.
Pentru ca: am copii jucausi si pentru ca unul are un an. Deci nu am extraterestrii care sa nu miste in scaunele lor.
Peste toate, eram stresata pentru ca nu au mai stat in masina, in scaune, de apoape 3 luni.
Alex a dat o raita cu ei vineri prin cartier, cand Achim a urlat jumatate de ora, deci aveam inima cat un purice.
Dimineata tati a urcat toate bagajele in masina (strictul necesar si tot era jumate de casa 😂😂), apoi foarte rapid si pe noi.
Am plecat la ora de somn a lui Achim. Pana in Buftea, deja adormise.
In masina pun pe youtube sunete de ploaie pentru ca, asa doarme cel mai bine Achim, ca si fratii lui cand erau bebelusi. Cei mari mi-au zis ca ei nu dorm dar mi-au promis sa stea linistiti cat Achim doarme si s-au tinut de promisiune.
Pe la km 70 pe autostrada, minunea s-a intamplat si au adormit si cei mari. De plictiseala cred.
10 km mai tarziu, vad de la departare masini de politie oprind masini pentru verificari.
Imi spun in sinea mea: ‘Sa nu ma opreasca! Sa nu ma opreasca!’ Nu de alta, dar se trezesc copiii.
Cand am ajuns aproape, un domn serios imi face semn sa opresc.
Ok, am respirat adanc, sunetul de ploaie mergea, am oprit incet si am asteptat.
La geam au venit 2 politsti, foarte seriosi.
Eu cu geamul inchis, le-am zambit si am inceput sa le explic gesticuland cum am 3 copii care dorm si le fac semn sa vorbeaca in soapta.
Eram de filmat, nu alta.
Cei doi se uita la mine, se uita in masina si imi fac semn sa nu deschid geamul dar sa le arat actele.
Inca de acasa imi pregatisem declaratia si actele langa mine sa le pot desface incet.
Le-am aratat pe geam si m-au intrebat daca am masca. Am aratat si masca si manusile, apoi au mai dat un ocol masinii si au verificat copiii.
La final mi-au zambit si mi-au facut semn sa plec.
Siguuur erau tatici!
Sau asa ii banui 😉 Oricum ar fi, le multumesc ca au fost atat de intelegatori cu o mama disperata cu copii care dorm.
Asta mi-a adus aminte, cand acum 4 ani l-a oprit pe sot politia, in spate eram eu si Maria care dormea. Si atunci politistul a vorbit in soapta (sotul l-a rugat) sa nu trezeasca copilul.
Am ajuns cu bine. Achim si cei mari s-au trezit la Pitesti si de acolo pana la mama, am cantat, chicotit si jucat.
Peripetii cu copiii in masina si opritul politiei ati avut?
Multa grija si iubire!
