‘Trei barbati, retinuti de politisti dupa ce au rapit o fata de 15 ani, in Cluj-Napoca, sub ochii trecatorilor’. Sursa: stirile protv.
Ieri, o fata de 15 ani, intr-o statie de autobuz, a fost tarata de 3 barbati intr-o masina. 100 de metri mai departe a deschis portiera si s-a aruncat in mers. Abia atunci cineva a sunat la 112. Politia a identificat un fost iubit dintre cei 3. Fata e la spital.
Bravo ei ca a reusit sa faca asta.
Va dati seama ca fata asta este traumatizata pe viata si cu greu va mai iesi din casa singura, nu? Va dati seama ce cosmaruri va avea si cat de putina incredere va avea in oameni, nu?
Cand citesc despre copii si adolescenti rapiti sau disparuti, imi vine sa imi leg copiii de mine. Cel mai mult ma infurie indiferenta oamenilor langa care se intampla.
Cum? Cum tu femeie, barbat sa nu intervii? Daca era copilul tau, nu te-ai fi bucurat sa fi sarit cineva sa il scape? Sa faca ceva, orice?
Cum sa stai sa te uiti fara sa faci nimic? Cum te mai privesti in oglinda stiind ca puteai salva o viata?
Suna la politie, ia un numar de masina, daca esti prea fricos pentru altceva.
Aveti idee de cate ori am sunat la politie? Sotul glumeste ca ma au in baza de date. Am sunat de fiecare data de cate ori am vazut o agresiune. M-am bagat de fiecare data cand a fost vorba de un copil!
Poti face ceva, orice, sa salvezi o viata!
Imi e greu sa le insuflu copiilor incredere in cei din jur, in cazul in care au nevoie de ajutor, stiind de fapt, cum stau lucrurile in viata de zi cu zi. Imi este greu sa le spun ca politia isi face treaba, cand la noi sta la poarta cu orele sa astepte un mandat. Imi este greu sa ma bazez doar pe educatia primita acasa, in lumea in care traim.
Da, noi am trait intr-o lume mult mai sigura, dar si atunci se intampla sa dispara copii. Eu insami am fost rapita de langa mama la 2 ani din biserica.
Mama se inchina si un barbat m-a luat si a fugit cu mine. Mama imediat s-a panicat si a fugit afara sa ma strige vazand cum acel om fugea cu mine. Dar oamenii au inceput sa strige la el si eu sa tip. Asa ca m-a lasat jos si a sarit un gard sa scape.
Daca nu erau cei din jur, eu nu mai eram aici, acum.
Ma inspaimanta acest gand.
Faceti ceva! Orice! Va rog, fiti oameni si ganditi-va ca acel copil poate fi al vostru!
Multa grija si iubire!
