Acum un an, prin luna mai, am plecat cu Alex (soțul meu) într-un sejur în doi la Roma. Plimbandu-ne romantic mână-n mână găsim într-o piatetă un tânăr la 20 și ceva de ani care cânta frumos la o chitară. Alex se întoarce spre mine și mă întreabă: ‘Ce-ai face dacă Maria și Alexandru și-ar dori să își trăiască viața așa?’
Nu eram pregătită!
Recunosc că nu eram pregătită de o astfel de întrebare așa că m-am întors iar către tânăr și m-am uitat lung la el și am încercat să îmi imaginez copiii ‘așa’. Tânărul avea un chip luminos și vesel, se vedea că este fericit să cânte, era îmbrăcat curat (deci sigur avea o casă pe undeva), avea o chitară bună (deci și banii să o achiziționeze) și un patruped simpatic lângă el. M-am întors la Alex și i-am răspuns: ‘Dacă ar fi fericiți nu aș avea nici o problemă.’ Alex: ‘Sigur?’ Eu zâmbind: ‘Sigur! Asta nu înseamnă că n-aș trece să îi văd cum cântă, să le duc de mâncare sau să le dau bani. Doar sunt mamă!’
Atunci când vin puii pe lume, cei mai mulți dintre părinți aleg să proiecteze în copiii lor tot ceea ce ei nu au fost sau nu au avut. Astfel că, puțini copiii își vor alege în viață drumul lor și viața pe care și-o doresc.
Pentru cei mai mulți părinți performanța unui copil se contorizează în note și diplome. Nu contează că pentru temele copiilor lucrează toată familia (câteodată și vecinii) iar copilul este dus la tot felul de activități extrașcolare și i se ocupă tot timpul.
Ieri, la conferința ‘Educația modernă și performanța’ profesorul Florian Colceag a povestit despre cum copilăria este făcută pentru a trăi tot felul de experiențe cu timp nesupravegheat și nestructurat, fără activități extrașcolare în care copilul să stea degeaba.
Ce înțeleg majoritatea părinților prin performanță este multă materie și multe informații dar mai puțin utilitatea și aplicabilitatea lor. Sunt oare premiile mai importante în viața unui copil decât este socializarea într-un grup? Contează mai mult să fie în competiție cu ceilalți decât să știe să socializeze?
‘Toți copiii sunt genii‘ a spus acesta și datoria fiecărui părinte este să îi găsească domeniul în care este talentul său. Dacă tu îți dorești să facă matematică dar el are înclinații spre artă, copilul poate ajunge să fie bun în matematică (cu prea multă muncă și sacrificii) dar nu cel mai bun, pe când în artă ar putea schimba ceva. Găsiți și cultivați după vârsta de 3 ani ceea ce are mai bun copilul vostru.
Performanța este relativă pentru fiecare părinte. Pentru mine performanța este atunci când copiii mei se joacă liber. Pentru alții performanța este când copiii lor scriu și citesc neapărat de la 3 ani.
Pentru a li se dezvolta inteligența copiii au nevoie de contexte și educatori, oameni care să îi sprijine și să îi îndrume acolo unde au nevoie.
Școala și educația NU sunt despre performanță ci despre copil!
Ce este pentru voi performanța?
Multă grijă și iubire!
