Am început grădinița cu picii de 2 săptămâni. Deja au trecut prin primii muci luați de acolo și reîntoarcerea după o perioadă de pauză.
Maria s-a acomodat din prima zi. În sensul că a venit cu educatoarea să mă caute de 3 ori să se asigure că ÎNCĂ sunt acolo. La fiecare grupă sunt 12-17 copii și sunt 2 educatoare și o îngrijorătoare. Maria s-a acomodat de una dintre ele încă de la inceput. A fost mai greu în dimineața în care ea a ajuns mai târziu iar Maria s-a simțit ușor debusolata dar s-a împrietenit și cu cealaltă educatoare.
Ei bine la Alexandru este poveste lungă. Alexandru în primul rând este într-una din perioadele în care apare anxietatea de separare. Deci greu spre foarte greu. Nu se dă dus din brațele mele iar în fiecare zi cât am incercat să stau departe de el, a urlat cu sughituri de m-au sunat să vin înapoi. Face progrese la masa de prânz când mănâncă cu asistenta Ruxi, singura cu care pare ca reacționează bine.
Încercăm până la sfarsitul lunii și dacă tot la fel este amânăm pentru septembrie. Vedem.
Sunt atât de fericită și norocoasă că găsit această grădiniță, unde despărțirea se face treptată și nu bruscă. Îmi aduc aminte de gradinitele pe care le-am vizitat înainte și care îmi spuneau din capul locului că din prima zi ‘copilul este lăsat la ușă și luat tot de acolo’. Cum să lași un pui într-un loc nou, cu oameni noi pentru prima oară singur? Doar pentru că ‘trebuie’ și știu ele că așa e mai bine pentru ei?
Tocmai la vârsta la care apar fricile, temerile și anxietatile de separare? Tocmai când vrea să descopere lumea dar să se simtă în siguranță? Cum să se simtă în siguranță lăsat singur într-un loc nou?
Voi cum v-ați simtit în primele zile într-un loc de muncă nou? Înmulțiti cu o mie și aflați cum se simte copilul vostru.
Există excepții? Clar. La orice vârstă. Nu există o regulă aplicată la toți copiii.
Dar această grădiniță îmi oferă timpul de a sta lângă copiii din clasă, educatoare și copilul meu. Văd și observ multe! Văd cât de triști sunt unii copii și cât de veseli sunt alții. Pot să îți spun clar ce copil din clasă a avut o adaptare de durată în care a prins încredere și ce copil a fost adus și lăsat pentru că așa a fost situația.
Când apare anxietatea de separare?
Prima oară când apare este în jurul vârstei de 6 luni și durează câteva săptămâni.
Cea de-a doua apare între 12 și 24 de luni și durează iar câteva săptămâni.
Specialiștii recomandă să duceți copilul la grădiniță între cele doua etape. Îi va fi mai ușor.
Vârsta potrivită?
Ideal este să îl duceți după vârsta de 3 ani așa cum v-am mai scris AICI. Părerile specialiștilor sunt împărțite chiar și pe această temă: unii spun un an și jumătate (deși dacă te uiți pe date ar fi în plină criză de anxietate de separare) iar alții spun 3 ani.
Coincidență sau nu Maria are 3 ani și 5 luni și s-a acomodat foarte bine. Alexandru are un an și 10 luni și încă nu este acomodat.
Ce înseamnă o acomodare bună?
1. Să nu plângă la despărțire
Aici aș adăuga să nu plângă cu sughituri, că dacă este un miorlait care trece repede nici eu nu-l văd ca pe o problemă (și nici specialiștii). Dar datul din maini și picioare sau urlete disperate nu cred că ii fac bine copilului. Aici poate interveni o frică profundă de abandon și este ultimul lucru pe care vreau să îl simtă copilul meu atunci când rămâne la grădiniță. Nu aș vrea să asocieze grădiniță cu ceva negativ.
2. Să fie prezent și dornic să participe la activități
Maria este o mare dansatoare dar nu dansează niciodată în public. Ei bine din a treia zi, rupe ringul de dans în fiecare dimineață alături de instructoare.
3. Să fie vesel pe parcursul zilei chiar dacă întreabă de mama
Și Maria încă întreabă de mine și i se comunică când ne vedem și continuă treaba pe care o face
4. Să te îmbrățișeze cu drag când vii să îl iei
Copiii care țipă la părinte sau îl loveste când se revăd sunt copii care își doresc să își pedepsească părinții pentru că i-au lăsat acolo.
Mi-aș dori ca în toată țara la toate gradinițele de stat și private să existe un program dezvoltat pentru perioada de adaptare și aceasta să se facă în etape și cu blândețe.
Ce îmi place aici este implicarea tuturor celor din grădiniță. La ora de masă dacă un copil este atașat de manager, managerul îi dă de mancare. În cazul nostru e asistenta. Nu există aici ‘eu sunt angajat să fac altceva’. Există politica ‘de cine se atașează nu contează, toți lucrăm în echipă pentru binele copiilor’. Nu le-am spus dar îmi vine să îi îmbrățișez pe toți.
Nici un copil nu trebuie smuls din brațele părinților și lăsat într-un loc nou contrar voinței lui.
Pentru voi ce înseamnă adaptarea copilului vostru?
Multă grijă și iubire!
