‘Un profesor a întrebat un copil: Ce vrei să te faci când vei fi mare?
Acesta a răspuns: Vreau să fiu fericit.
Profesorul i-a spus atunci că nu a înțeles întrebarea, iar copilul i-a răspuns că acesta nu a înțeles VIAȚA.’
Când vă imaginați cum va fi copilul vostru atunci când va crește, ce vă vine în minte? Ce vă doriți pentru el? În ce constă succesul?
Plecând de la aceste întrebări și de la poza din cover care spune foarte drăguț de fapt, ce crede un copil despre viață, m-am gândit să adaug și câteva întrebări care să vă ajute când alegeți unde să meargă minunea voastră și după ce să vă ghidati.
Vă dau părerea mea ca răspuns la fiecare întrebare și ce părere are societatea (sau o bună parte a oamenilor din jurul meu). Sigur există si variante de mijloc sau alte variante, iar eu le aștept pe ale voastre în mesaje (așa le mai pot adăuga la articol).
Ce înseamnă o școală bună?
Pentru mine: Încă de când am început căutarea unei grădinițe pentru puii mei, m-am uitat după o grădiniță în care copiii să fie în siguranță, educatoarele să fie calme și grijulii, directorul să fie implicat în activitățile din grădiniță iar copiii să fie fericiți.
Societatea: Încă de la grădiniță cei mai mulți părinți întreabă dacă copiii lor vor termina grupa mare știind să scrie și să citească, câte limbi vor vorbi și câte opționale vor face.
Ce înseamnă un profesor bun?
Părerea mea: Un profesor bun este un om care știe să educe prin puterea cuvântului, empatic, înțelegător, blând și care va ști să îi învețe pe copii să iubească materia pe care acesta o predă.
Societatea: Performanța cât mai bună, note mari, concursuri cât mai multe, competiție cât mai strânsă.
Cum trebuie să fie directorul?
Părerea mea: Un om care iubește locul în care lucrează, copiii și toată activitatea care o implică acest job. Cu siguranță va fi empatic, cu zâmbetul pe buze, vesel și deschis la o colaborare cu părinții.
Societatea: Un om sever care să știe să își stîrnească copiii (și părinții) și care va face performanță, având cel mai bun liceu/școală/grădiniță din oraș.
Cât de departe de casă să fie?
Părerea mea: Un drum de jumătate de oră cu mașina este mai mult decât suficient pentru copil, care va obosi oricum la activitățile din grădiniță și care apoi va avea același drum și la întoarcere.
Societatea: Nu are importanță atât timp cât este ‘o școală bună’. Unii copii dorm și câte 2 ore în mașină pentru asta!
Va fi fericit?
Părerea mea: Este prima întrebare pe care mi-o pun în orice fel de alegeri fac pentru copiii mei. Singurul lucru pe care mi-l doresc pentru ei este să fie fericiți!
Societatea: Nu știu să își pună cineva această întrebare. Până la urmă va fi fericit dacă va avea bani, nu?
În ce constă fericirea?
Părerea mea: În libertatea de alegere pe care o vor avea, în respectarea lor ca oameni dar și a deciziilor lor, în trăirea copilăriei așa cum este ea, în cât mai puțin timp ocupat cu ore organizate de către noi, în zîmbetele pe care le vor avea în fiecare minut.
Societatea: Succes și performanță, doar așa au cele mai bune note, pentru cele mai bune școli, pentru cele mai bune joburi.
Echilibrul unei școli bune este dată de colaborarea parinte-profesor, director-profesori, parinte-copil-profesor. Dacă cei 4 implicați nu sunt pe aceeași lungime de undă, nu va exista echilibru, ci război pentru cine va avea dreptate, cine va câștiga, cine le știe pe toate.
Nu știu ce alegeri veți face voi, dar luați în calcul un lucru: viața copilului vostru NU este despre VOI, ci despre EL. Nu este despre visele voastre, ci ale lui. Nu este viața voastră, ci a lui!
Copilul trebuie implicat în toate deciziile ce țin de el și voi trebuie să îi respectați deciziile finale. Dreptul unui părinte este de a îndruma copilul cu blândețe dar de a-i respecta libertatea de a decide. Fericirea lui poate fi diferită de a voastră!
Multă grija și iubire!
