Bebelusii sunt cele mai dragalase fapturi din Univers! Sunt deliciosi si iti vine sa ii papi de cate ori ii vezi!
Ce faci cand tipa, cand plang necontrolat sau cand se tavalesc pe jos?
Ce faci cand ai vrea sa tipi inapoi?
Ce faci cand, mai rau, ai vrea sa-l urechezi sau sa ii dai o palmuta la fund?
La teorie pun pariu ca toate am putea concura una cu alta, practica in schimb ne omoara.
Cine ma cunoaste stie ca rabdarea nu e punctul meu forte, din contra. Mereu sunt in contratimp si nu am rabdare cu cei din jur. Totusi, cu ei, ai mei, am invatat ce inseamna rabdarea. Ce inseamna sa iti pastrezi calmul cand doi copii urla unul mai rau ca altul. Ce inseamna sa repeti de 10 ori acelasi lucru. Ce inseamna sa zambesti cand vrei sa plangi.
Cum fac?
Exercitiile de respiratie ajuta foarte mult. Cand respiri adanc de 2,3 ori creierul se oxigeneaza, te linistesti si poti cumva sa iti gasesti rabdarea necesara. Imi bag mainile in apa rece. Un alt ajutor cand am o baie pe aproape. Imi musc limba. Ma mir ca nu am rani! Fac dus, atunci cand pot, dupa ce copiii s-au linistit si simt nevoia sa explodez. Un dus spala toate emotiile negative. Inchid ochii si imi imaginez un pitic care da cu pumnii in sacul de box.
Toate astea ma ajuta pe moment sa imi inabus sentimentul de furie si vinovatie, asa ca seara, dupa o zi grea (Slava Domnului ca sunt rare), dupa ce copiii dorm, plang. Avi ma ia in brate si ma tine pana termin. Cumva, toate frustrarile de peste zi trebuie sa iasa si ele. Eu plang. Plansul este eliberator. Dupa plans te simti ca nou!
Copiii ne iarta cand se simt iubiti! Ne iarta greselile, tipetele, zilele proaste! Iubiti-va copiii, e tot ce au nevoie! Voi cum faceti fata?
Multa grija, iubire si rabdare!
