Ce simte un parinte cand copilul face tantrum? Cu siguranta ca ia foc, ca ii vine sa tipe sau sa sparga ceva.. sau doar mie?
De-a lungul timpului nu am avut parte de multe episoade urate cu Maria. Dar si cand le face, le face ‘bine’…
Aseara urcam la baita cu Maria in brate, iar tati cu Alexandru. Pe scara m-a luat durerea de spate si am lasat-o jos din brate. Prost moment ales pentru spatele meu.. s-a dezlantuit iadul..
Si cand se urla, se URLA
A inceput sa tipe si sa planga ca ea nu vrea jos, eu nu o puteam lua in brate, Alex ajunsese sus. Pana sa il lase pe cel mic in patut si sa coboare sa o ia el pe Maria, ea deja urla cat o tineau plamanii. Da, era si seara si era si fix inainte de somn, cand este obosita si fara chef.
O urca sotul, se linisteste in bratele lui si intram in baie. Ii spalam pe dinti, fiecare pe cate unul si sa ii bagam in cada. Mariei trebuia sa ii prind parul sa nu-l ude. Nu ma apropii bine de parul ei ca da-i si tipa ca ea vrea doua cozi nu una cum ii facusem. Dau sa ii refac cozile, ea da-i cu tipete si sa nu ma mai lase sa o ating…
In acele fractiuni de secunda am simtit cum imi creste tensiunea, cum imi ard urechile, cum respir greu si cum as fi vrut sa iasa un balaur din mine care sa urle inapoi ‘Ce pisicutii mamicii tale ai, copile?’.
Sa tip sau sa nu tip?
N-am tipat, desi in capul meu balaurul devenise atat de furios incat dupa ce urla, scotea foc si fum pe nari. Imi venea sa ma dau cu capul de ceva si sa imi musc limba… si da, la un moment dat mi-a trecut prin cap sa ii pun dusul in cap ca poate poate nu mai tipa…
Am scos-o din cada, am invelit-o in prosop si am dus-o in pat. In tot timpul asta am tacut si am incercat sa ma calmez si sa nu tip. M-am oprit pentru o clipa si am privit–o: plangea cu sughituri si avea ochii rosii. In momentul ala m-a intrebam cum sa ii cer eu acestei fapturi micute sa se controleze cand eu ma abtineam cu greu sa nu fac ca ea. Ea plangea din vina mea, eu urlam pe dinauntrul meu din vina ei. Eram intr-un cerc vicios unde singura care putea rupe lantul eram eu. Eu eram adultul, nu ea!
Am intrebat-o daca vrea in brate si mi s-a lipit de piept. Am leganat-o usor si s-a linistit incet.
Si gata… s-a terminat in mai putin de un minut, plans linistit la pieptul meu..
In momentele lor de crize canalele lor de comunicare sunt inchise: nu aud, nu vad si nu inteleg.
Au nevoie de toata intelegerea de care noi suntem capabili atunci, fix cand ne este si noua cel mai greu, pentru ca si noi vrem sa facem fix ce fac ei atunci.
Ce sa nu ii spui unui copil in plin tantrum?
‘De ce plangi?’ – e intrebarea care ne vine cel mai des in cap si la care copilul nu are cum sa iti raspunda in acel moment.
‘Te rog linisteste–te.’ Pe voi va ajuta cand sunteti furioasa si sotul va spune sa va calmati?
‘Daca nu te potolesti acum….’ Sa ameninti un copil cu orice, nu face altceva decat sa puna gaz pe foc si copilul sa planga si mai mult.
Ascultati-va copilul!
Ce ar vrea sa ne spuna cei mici? ‘Mami stiu ca tu nu ma intelegi acum, dar te rog fii langa mine!’
Atunci cand copilul face tantrum, nu incercati sa il calmati pe el, ci pe VOI!! El se va linisti atunci cand va va vedea pe voi linistiti.
Multa grija si iubire!
