Era joi noaptea, ora 02.00. Ma duceam la baie pentru a saptea oara la obisnuitul pipi de gravida. Dorm in tricou de ceva vreme, caci imi e cald tot timpul. (A fost cea mai buna iarna pentru sotul meu cand nu a simtit ca e la tropice in casa.) M-am intors in pat si mi-am gasit pozitia de somn cand am simtit un fior de frig. M-am invelelit cu plapuma si m-am intrebat uimita de unde venea? Iarna aceasta nu simtisem frigul. Nu termin bine gandul ca incepe…
Brusc si fara avertisment am inceput sa tremur atat de tare ca tremura si patul cu mine. Imi spun ca nu e de bine si strig la Alex, scurt, de doua ori.
Sotul meu nu a facut armata desi as putea sa jur ca in perioadele de criza e cel putin general.
In doua secunde a fost langa mine si m-a intrebat ce am. Printre dinti, caci deja aveam gura inclestata i-am spus ‘Frig’.
A pus mana pe mine si a simtit si el ‘cutremurul’ care ma luase. A iesit repede din camera si a revenit cu 2 paturi groase, halatul meu de baie si o pereche de soseste de lana. M-a imbracat cu ele, m-a acoperit peste plauma cu paturile si m-a tinut si el strans in brate.
40 de minute de frisoane!
Eu continuam sa tremur ca varga. Imi era atat de frig ca aveam impresia ca sunt in mijlocul zapezii, goala. Aveam tot corpul paralizat iar gura tot inclestata imi era.
Ma rugam in gand sa se termine caci nu stiam cum e bebe, ce simte si cum il poate afecta.
Tot episodul a durat 40 de minute pana cand am reusit sa nu mai tremur deloc.
O vesnicie pentru mine!
Cand m-am linistit Alex mi-a adus paracetamol si no spa si mi-a luat temperatura. Aveam 39 de grade. A mai trecut o ora pana cand am reusit sa ma incalzesc si sa reusesc sa mai dau jos din toate cele de pe mine.
Pe la 5 dimineata am fost cat de cat bine sa pot adormi.
M-am trezit la 8 si un pic cu mama langa mine. Mama care apoi toata ziua m-a hranit in pat, mi-a schimbat tricourile ude, mi-a dat sa beau apa si a avut grija sa iau medicamentele.
Tot dimineata a venit si medicul meu de familie sa ma consulte. M-a suspectat de gripa si mi-a recomandat sa fac testul cat mai rapid. Rapid l-as fi facut dar eu abia puteam ajunge la baie. Toata ziua si noaptea urmatoare doar am dormit. Cu mici pauze de masa. In rest somn. Nu imi puteam tine capul ridicat si nici ochii deschisi. Am vorbit si cu medicul care imi urmareste sarcina si mi-a spus sa vin la spital doar daca depaseam temperatura de 39. Am mai avut cateva episoade de febra dar cu 38 si fara frisoane.
Bebe misca normal, conform ‘programului’ sau.
Sambata dimineata m-am trezit mai bine, fara stari de moliciune si fara febra. Inca ma doare in gat si iau sirop de tuse, dar macar stim ca nu-i gripa, decat o viroza puternica. Si ieri si azi am dormit mult. Somnul e cel mai bun medicament.
De cand ma stiu nu tin minte sa fi avut episoade de frisoane ca acum. M-a speriat teribil episodul, mai ales ca sunt insarcinata. Altfel, probabil nu as fi fost asa de panicata.
Alex este ajutorul meu de baza. In toate episoadele de febra, eruptii dentare sau otite, Alex a fost mereu ‘gata de actiune’. Nu stiu cum face dar la orice moment critic, din somn trezit, stie perfect ce are de facut cu noi toti.
Ma bucur ca de data aceasta a fost si mama cu noi pentru a avea grija de mine.
A trecut si pana nasc sper sa nu mai trecem prin nimic. Hai inca un pic!
PS: sa nu credeti ca arat bolnava ca in poza din cover. Este o poza mai veche. Acum nu sunt de pozat 😉
Multa grija si iubire!
