Conform dex-ului, cicaleala inseamna un repros repetat facut cuiva pentru lucruri marunte. Eee dar cate dintre noi o facem si cam de cate ori pe zi? Inainte de a ma casatori nu priceam de ce se spunea ca sotiile ar fi cicalitoare. De ce i-or bate la cap pe saracii barbati? Si cat rezista ei asa? De ce nu fac ele singure ce ii pun pe ei? E clar, mi-o fi zis cineva de dulce si a zis sa imi arate.
Nu am devenit cicalitoare imediat dupa casatorie, ci mai degraba dupa primul copil. Daca inainte de aparitia copilului putea intra incaltat in toata casa, chiar si eu o faceam, ei bine dupa venirea Mariei e foc si para daca face un pas in plus din hol. Sigur, am scuze! Copiii stau mult pe jos, arunca suzete si le baga in gurita, mai cade cate o bucata de mancare (si nu apuc sa o opresc pe Maria sa o manance) si exemplele pot continua. Dar cine face curat dupa ce pleaca? Sotia, asa ca este indreptatita sa cicaleasca. Si el este constient de aceste lucruri, totusi ‘fac doar un pas sa imi iau telefonul de pe masa’ zice el, iar eu simt cum mi se ridica tensiunea si incep pentru a mia oara ‘nu ti-am zis sa nu mai intri?”
Ei da dragelor, cicaleala se numeste, pentru ca se tot repeta. La noi cred ca este zilnica si pe toate lucrurile marunte: lasa papucii la usa, du te rog gunoiul (asta este clasica), aduna si tu jucariile, te rog nu uita sa…(barbatii mereu uita cate ceva, asa-i?). Deci cumva nu este chiar vina noastra, daca ei nu ar uita noi n-am mai sari cu gura pe ei.
I-am spus intr-o seara sotului: ‘Chiar crezi ca mie imi face placere sa tin minte atatea lucruri si sa ti le repet de o mie de ori?’ Ce mi-ar placea intr-o zi sa facem schimb de locuri si sa vada ca nu este usor sa traiasca in pielea unei femei/mame/sotii. Noi trebuie sa tinem minte tot, de la programul lui, al copiiilor, al nostru si la tot ce tine de ingrijirea caminului.
E usor? Nu este! Ei numesc cicaleala! Dar cine trebuie sa fie organizat cu tot ce tine de casa si familie? Sotia. De ceva timp ma gandesc ca daca tot il cicalesc sa o fac intr-un mod simpatic: azi un zambet, maine un dat din gene, o glumita draguta si tot asa, macar sa destind atmosfera.
Daca tot il cicalesc macar sa o fac cu stil! Intr-o zi m-a intrebat sotul cand o sa-mi treaca cicaleala, iar eu i-am spus zambind: ‘Cand vor creste copiii!’
Spor la cicaleli distractive!
Multa grija si iubire!
