5 ani si o luna de cand sunt mama. In acest timp am facut 3 copii minunati.
Imi e greu sa numar cate nopti pierdute sunt in acesti ani.
Cate nopti de stat de veghe.
Cate nopti de plimbat copii in brate.
Cate nopti de plansete si febra.
Cate nopti de rugaciuni.
Cate nopti de durere.
In ultima saptamana am prins abia cateva ore de somn noaptea, ultimele doua nopti fiind doar cu plimbari in brate a grasunului de 10 kg.
Ieri, simteam cum ma scurg de pe picioare si totusi aveam 2 copii mici cu mine, dintre care unul cu febra si dureri.
Am plecat la pranz cu amandoi spre bucuresti, spre singur a programare la pediatrie gasita cu chiu cu vai.
Stau in afara bucurestiului de aproape 6 ani asa ca atunci cand plec in oras ma pregatesc cu tot ce e nevoie: gustari pentru copii, plecare la ora lor de somn, ca sa fie cat de cat mai linistit drumul si cafea pentru mine.
Cand am ajuns pe DN deja amandoi copiii dormeau linistit, asa ca am avut grija sa conduc nu mai mult de 60 km/h, pe banda de mijloc (prima banda avand multe gropi) si cat mai lin. Atat de lin ca la un moment dat in linia dreapta, am clipit mai lung si am simtit efectiv cum ma ia somnul.
Cred ca masina se ducea usor stanga pentru ca m-a trezit instant un claxon puternic. M-am bucurat pentru prima oara ca am fost claxonata si ca m-a trezit inainte de a fi prea tarziu. O clipa, doar atat…
Intr-o secunda am realizat cat sunt de obosita si am deschis ochii cat mai larg. Am dat cu cafea multa si am sperat sa ajungem bine acasa.
Oboseala face cele mai multe victime, peste tot. Ca mama tragi de tine pana in ultimul moment doar sa le fie bine copiilor.
Oboseala te trage in depresie, stari anxioase, agitatie si nu te mai recunosti.
Stiu asta si ieri m-a luat prin surprindere cam cat ma simteam de obosita atunci.
Mama ei de oboseala de mama, este cumplita si te poate invalui fara sa te astepti.
Ca bagi telefonul in frigider nu e o problema.
Ca adormi la volan, este!
Aveti grija si de voi ca sa puteti avea grija de puii vostri!
Urmeaza sa dorm, muult!
Multa grija si iubire!
