‘- Alexandru cati pupici ai azi pentru mine?
– Mami, sa ma gandesc. Azi cled ca i-am dat toti Lidiei (educatoarei) si cled ca nu mai am pentlu tine. Dal am o imblatisale.
– Sunt mega fericita de ea. Dar poate sa dureze mai mult?
– Mami, poate dula cat vlei tu dal nu mai mult de 2 minute ca fac pipi.’
Cam asta e conversatia cu Alexandru aproape zilnic cand vine de la gradinita cu mici variatiuni.
Cu Maria e alta poveste:
‘ – Iubita mea azi toata ziua am asteptat pupicii tai magici.
– Da mami? Si eu sa ti-i dau. Stai sa caut in ghiozdan sa vad daca am si cati am. Mami, cred ca am 3. Unul pentru Achim (el e primul mereu), unul pentru tine si unul pentru tati. Ahh, ia uite, mai am unul si pentru Alexandru. Cum s-o fi ratacit asta pe aici?’
Azi fiind zi de weekend au fost mult mai darnici in pupici de toate felurile. Preferatul meu este cel cu care ma trezesc. Azi se certau pe o jucarie asa ca m-au trezit tipetele lor. Cum am deschis usa Alexandru a zbughit-o pe scari sa ma ia in brate.
‘ – Iubitule, vii sa ma tii in brate putin in pat? Mi-a fost tare dor de tine azi noapte si abia asteptam imbratisarea ta.
– Vin mami, dal hai sa ma spal pe dinti ca tati a uitat azi. Si dupa am o multime de imblatisali pentru tine.’
Vine si Maria tiptil si intra timid in camera. Asteapta sa o chem si sa navalesc pe ea cu o ploaie de pupici. Dupa ce se satura chicoteste ca de fapt am uitat sa ii cer voie si parca nu ii vine sa imi dea chiar asa multi. ‘Desi, daca stau da ma gandesc as putea sa iti dau un infinit de pupici.’
Eu cu ochii cat cepele:
‘Ce inseamna un infinit?’
‘Adica cat ma satur’.
Ea sau eu? Ei, nu am mai pus intrebarea asta pentru ca eu nu ma satur niciodata.
Ador diminetile cand sar pe mine amandoi si abia astept momentele cand vor fi 3 pe mine.
Ador diminetile cand suntem toti 5 intr-un pat si stam ca sarmalele inghesuite dar atat de fericite.
Le ador manutele si pupicii magici care vindeca orice.
Doar consumul cat mai mare de pupici zilnici ajuta la buna functionare a mamelor.
Ultimul pe care il pup in voie, departe de ochii fratilor mai mari si de teama de a ii face gelosi, este bebe Achim. Ma bucur de zambetul lui de bebelus, de imbratisarile fara numar si de veselia cu care imi primeste iubirea.
De-ar sta timpul in loc sa ii am pe veci asa!
Nota: titlul nu imi apartine. A fost mesajul unei mamici scris si i-am cerut voie sa il folosesc intr-un articol, caci e atat de adevarat.
Multumesc mult Luisa B.G).
Voi cum va alimentati pentru o noua saptamana?
Multa grija si iubire!
