Cand Ana Maria Ivan, de la Zana Scutecel, mi-a lansat provocarea sa scriu despre cel mai greu moment ca mama, m-am blocat. Ma gandeam pe care sa il aleg. Sa vorbesc despre prima saptamana din viata de mama, atunci cand, dupa sapte zile, mi-am dat seama ca eu uitasem sa ma pieptan? Sau despre startul greu in alaptare? Despre tantrumurile interminabile ale lui fiu-meu? Sau despre primele zile de mama cu doi copii? Sau despre primele saptamani din viata fiica-mii, cand incurca noaptea cu ziua? Si dormeam cam 4 ore pe noapte, caci fiu-meu se trezea la 7.00 si trebuia sa ma ocup de el. In viata de mama sunt multe momente provocatoare. Fie ca sunt unul, doi sau mai multi copii. Dar, totusi, cel mai greu pentru o mama cred ca este atunci cand puii ei sunt bolnavi. Un episod de febra cu o banala raceala a lui fiu-meu mi-a adus aminte de cel mai dificil moment al nostru de boala.
Experienta noastra cu varicela
Era ultima zi de gradinita a fiului meu. Avea pe atunci vreo 3 ani jumatate. Tocmai ne mutasem temporar intr-un alt apartament, prin bunavointa unei prietene, caci apartamentul nostru era supus renovarilor. Eram cu toate lucrurile in mijlocul noii noastre case, cand am observat o bubită obraznica pe fața fiului meu. In câteva ore, pe fata sa s-au mai adunat cateva bubite si am stiut imediat: era varicela. Stiam ca in grupa sa, mai multi copii avusesera varicela, asa ca, oarecum, ne asteptam.
Primele trei zile au fost cele mai grele. Bubitele i-au acoperit tot corpul. Erau peste tot. I-am explicat ce i se intampla, ca nu putem iesi afara, ca nu are voie sa se scarpine ca sa nu ramana cu semne pe fata. In casa avea multe interdictii, caci apartamentul avea multe obiecte de arta si mobila scumpa.
Eram cea mai mare parte a timpului singura cu doi copii mici, caci sotul lucra si mergea si la apartamentul nostru sa duca materiale si sa supravegheze lucrarile. Noul apartament era la etajul noua, intr-o zona rezidentiala la marginea orasului. Inauntru simteam toata canicula de afara. Simteam ca ardem cu totul, cred ca erau 40 de grade in apartament. Fiu-meu se simtea stingher aici. Nu avea toate jucariile lui cu el (doar cateva cutii), trebuia sa fie atent sa nu strice sau sa murdareasca ceva, era bolnav, nu putea iesi afara. Asa ca tantrumurile lui erau la ordinea zilei.
Eu ma simteam neputincioasa, izolata la capatul lumii. Obosita, caci cea mica avea doar opt luni si se trezea des noaptea, iar ziua voia doar in brate. La toate acestea se adauga starea mea de iritare si de frustrare. Deja cand auzeam : „Joaca-te cu mine”, ma enervam. Caci doar asta faceam cat era ziua de lunga.
In acele momente, o vizita la supermarchet, de una singura, imi parea un vis frumos.
Ce faceam toata ziua
De dimineata pana seara inventam tot felul de jocuri. Incercam sa o includem si pe cea mica in jocurile noastre. Construiam case din toate paturile, hainele pe care le gaseam, faceam cort, ne jucam cu mingea. Jocul nostru preferat era de-a picnicul sau, in ton cu canicula de afara, de-a mersul la plajă. Ne imaginam ca mergem in Grecia, iar jocul era complex. Incepeam cu drumul cu masina, apoi continuam cu mersul la plaja, cu inotatul in apa etc. Din cand in cand, ii mai scoteam afara, pe balcon, mai ales seara, cand soarele isi pierdea din putere.
In timpul somnurilor micutei, pereceam timp doar cu fiul meu, care tanjea sa ma aiba doar pentru el. Uneori, atunci cand reuseam sa ii culc pe amandoi in acelasi timp, profitam si eu de putin somn sau ma grabeam sa strang putin dezastrul pe care il faceau prin casa.
Dupa ce au trecut cele 10 zile de carantina, am iesit afara, in sfarsit, cu copiii si ne-am bucurat de o zi intreaga de joaca in aer liber. Dar bucuria nu a tinut mult, caci, fix dupa doua saptamani, de cand a facut fiul meu varicela, i-au aparut primele bubite si mezinei. Si am luat-o de la capat cu carantina. Doar ca la ea a fost putin diferit, caci ea nu protesta daca ieseam din casa. A ramas de cateva ori cu tatal sau, iar alteori cu o doamna care o mai plimba din cand in cand, in timp ce eu ieseam cu baiatul mai mare la locul de joaca. Dupa ce s-a terminat varicela, fetita a mai facut roseola infantum. Adica putina febra si cateva bubite, diferite de cele de varicela. Varicela scade foarte mult imunitatea copiilor și ei devin astfel predispuși unor noi îmbolnăviri.
Pana la urma, tot raul spre bine. Varicela nu ne-a stricat niciun plan. Ar fi fost mai grav sa fi fost plecati in concediu, cum au patit prietenii nostri cu fetita lor. Cand privesc acum in urma, imi dau seama ca ar fi trebuit sa gasesc o solutie sa am putin mai mult timp pentru mine. As fi fost mai relaxata si as fi avut, probabil, mai multa rabdare pentru copii.
Dar am trecut si peste acest episod, apoi ne-am reluat viata sociala si totul a reintrat in normal.
Pe Eliza va invit sa o cititi pe Suntpitic.
