‘Mama, de ce nu vine și Bubu la Tataie de Paște? Vreau să fiu cu amândoi!’
‘Știu dragoste, dar Bubu și Tataie sunt într-o pauză și pentru o perioadă au ales să trăiască separat.’
‘De ce, mama? Nu le este dor unul de altul?’
‘Ba cred că le este, dar au ales să fie fericiți și câteodată fericirea este în singurătate.’
‘Dar nu îi este frică lui Bubu să fie singură?’
‘Nu îi este, iubita mea. Ne are pe noi, pe unchii și mătușile tale și câteodată vrei doar să fii singur.’
‘O să vrei și tu asta vreodată, mama?’
‘Iubita mea, mie îmi place mult să fiu singură din când în când, dar fericirea mea este cu voi!’
Părinții mei fac curând un an de când au ales să trăiască separat. Nu cred că le-a fost ușor, dar cred că au găsit dramul de egoism de care aveau nevoie de a se gândi doar la ei, dincolo de copii și nepoți și de a își cauta liniștea și fericirea, dincolo de ce au trăit atâția ani.
Am cei mai buni părinți din lume care m-au iubit necondiționat toată viața, cu toate imperfecțiunile mele. În ochii lor mereu m-am văzut cea mai bună, chiar dacă nu am luat coroniță la școală. Este mare lucru să fii iubit așa și atât de mult. Am crescut cu ‘te iubesc’ în fiecare zi și îmbrățișări care nu se mai terminau.
Am avut o copilărie fericită, plina de zâmbete și povești.
Deși au fost cei mai buni părinți din lume, nu au știut să fie soții perfecți unul pentru celălalt, deși s-au străduit pentru noi și de dragul nostru. Un copil însă mereu știe! Știe când părinții îi sunt fericiți sau când sunt triști.
Le mulțumesc pentru alegerile făcute, chiar dacă unele dintre ele au însemnat să se lase pe ei ca soți și să se concentreze pe rolul de părinți. Nu îi judec că nu și-au urmărit și propria fericire mai devreme, dar mă rog ca măcar de acum, să își regăsească fiecare bucuria vieții.
Am petrecut Crăciunul cu mama și urmează să avem Paștele la tata. Sunt împărțită dar iau lucrurile cum vin.
Eu aleg să fac altfel lucrurile și asta îmi încurajez copiii: să își trăiască fericirea, indifernet dacă este cu omul de lângă ei sau în altă parte. Cred că ne suntem datori de a ne trăi viața frumos, împliniți și cu liniște în suflet. Avem doar o viață!
Și da, cred cu tărie că orice copil preferă să își vadă părintele fericit separat, chiar dacă nu este ușor la început, decât trăind într-o ceartă.
Viața e o bucurie!
Ana Maria
