Azi dimineata am deschis instagramul si mi-am vazut prietena la Electic castle cu cea mica (7 luni). Era ‘echipata’ corespunzator cu casti si sistem de purtare. Povestise in cateva instastory-uri ce asteptari joase isi setase (adica sa piarda concertul celor pentru care venise) daca programul bebelinei nu o permitea.
M-am uitat la pozele ei si am zambit asa mult. Mi-am adus aminte ca noi cu Maria am plecat iarna, pe frig la Paltinis cand avea 3 saptamani. Apoi am plecat iar cu ea la 6 luni cu masina in Thassos. Luasem toata casa cu noi si a fost o vacanta super reusita.
Dar uite ca nu am avut curajul sa merg cu ea la tot felul de festivaluri sau concerte.
Yep, eram geloasa ca nu am avut acest curaj!
Scriu articolul la ora de somn al copiilor. Achim e pe picioarele mele iar Maria langa mine. Alexandru doarme cu tati.
Uitandu-ma pe facebook am zarit o postare a unei mamici care povestea ca este la Electric Castle si ca nu intelege ce fac bebelusii pe acolo, ca nu este locul lor.
Citind imi aparea in minte imaginea prietenei mele fericite si cu bebita dormind cu castile in bratele ei.
Da! Judecam! Toate si orice. Si eu o fac. Trecem tot prin filtrul experientelor personale si credem ca NOI am luat cele mai bune decizii si ceilalti trebuie sa faca ca noi.
Citind postarea de pe grup a mamicii imi aduceam aminte de articolul pe care l-am scris cand nu intelegeam de ce unii parinti isi alearga bebelusii prin city-breakuri. De ce ii lasa sa doarme lesinati in carucioare, la soare, pentru ca ei sa viziteze cat mai mult.
Povesteam ca exista vacante pentru copii si vacante pentru adulti.
Inca cred asta dar acum, nu as mai fi scris acest articol.
Cred ca pana la urma toti ne crestem copiii cum credem mai bine. Nici un parinte nu face voit rau copilului sau.
Vrem sa ii si crestem dar sa ne traim si noi viata. Ce ni se potriveste noua nu se potrivesc altora si invers.
Nu ma simt in stare sa plec cu copiii la un concert. Nu cu ei asa mici. Dar asta, de fapt asta e doar optiunea MEA. Nu si a altcuiva.
Merg bebelusii la festivaluri?
Merg oriunde simt parintii ca vor si pot.
La voi cum e? Ii luati peste tot cu voi?
Multa grija si iubire!
