Cand eram clasa a 4-a ma semnam pe toate caietele Carina. Pe mine ma cheama Ana Maria, nume ce l-am primit dupa bunica Maria si nasa Ana. Imi placea numele meu, doar ca mi se parea prea lung (acum stau si ma intreb cum se simt copiii cu 3,4 nume, daca mie cu 2 nume mi se parea lung).
Nu m-a tinut mult ‘alintul’. Abia prin clasa a 7-a am inteles ca numele meu era special si am inceput sa il port cu mandrie.
Numele Mariei complet este Maria Katarina. I-am ales numele cu mult timp inainte sa se nasca, prin clasa a 10-a mai exact, cand am citit ‘Imblanzirea Scorpiei’ de Shakespeare. Mi-a placut la nebunie si personajul si numele, asa ca stiam ca daca voi avea o fata si ii voi pune acest nume.
Intotdeauna am fost convinsa ca voi avea cel putin 2 copii. Numele Mariei era deja decis, asteptam doar sa vina la momentul potrivit cu barbatul potrivit. M-am bucurat cand i-am propus numele sotului prima oara, iar el a fost de acord. Dupa ce am decis impreuna ca aceasta va fi numele, a venit si ea.
Fiecare copil vine chemat de parinte
Toate bune si frumoase pana cand ne-am dorit al doilea copil. Ne doream un baietel dar nu aveam nici o idee de nume. Eu am credinta ca fiecare copil vine atunci cand il chemi, iar pentru a-l chema trebuie sa ii stii numele.
Ne-am apucat sa cautam intr-o lista de nume si incercam impreuna cu Alex sa ne imaginam cum il vom striga. Ca nume am ramas la Aaron Alexandru. De cand am spus Aaron am simtit un fior si am simtit ca este cel potrivit. Eram convinsa ca va fi blond cu ochi albastri (desi nici eu nici sotul nu avem ochi albastri), el i-a mostenit pe ai strabunicului sau. Am ramas insarcinata atunci cand i-am decis numele, fix in aceeasi saptamana.
Maria si Alexandru au fost numele decise dupa numele meu si al lui Alex, din dorinta de a ne sarbatori impreuna cu ei onomastica.
Multi parinti aleg numele abia cand isi vad copilul sau pe parcursul sarcinii. Eu ‘i-am chemat’ alegandu-le numele inainte sa vina. Pe Maria mi-am imaginat-o satena cu parul carliontat si ochi ca ai lui ta-su, iar ea este perfecta tati. Pe Alexandru mi l-am imaginat blond cu ochi albastri (de imi zicea sotul ca face test de paternitate daca iese asa) si exact asa a iesit.
Chiar daca va place un nume, luati in considerare anumite lucruri atunci cand il alegeti:
– prenumele sa mearga cu numele (daca nu rimeaza sau este prea ‘strain’ si departe de numele de familie, nu va fi ok pentru copil)
– opriti-va la 2 nume (imaginati-va cand va fi la scoala si vor rade copiii de el, sau profesorul care va intreba ‘nu s-au decis ai tai?’ sau ‘si cum vrei sa fii strigat?’
– nu alegeti un nume ‘doar’ pentru ca este la moda. Moda trece numele ramane, iar curand in parcuri toate fetitele si toti baieteii vor fi strigati la fel.
– nu le puneti nume inventate sau care suna prea ciudat (vor fi bataia de joc a celor din jur)
– cititi semnificatia numelor (in unele tari pot insemna lucruri cu care nu veti fi de acord)
Povestea numelui lui Achim am scris-o aici.
Voi cum ati decis ce nume sa le puneti? Aveti o poveste?
Multa grija si iubire!
