Cum am ales școala Mariei

Am avut o experiență foarte frumoasă la școala generală 171 din sectorul 1 din București.

Am avut o învățătoarea tânără și frumoasă, care ținea la copii. Nu am fost la fel de norocoasă la capitolul dirigintă, care nu mi-a dat o șansă pentru că la prima ședință mama ‘a fost impertinentă’ pentru că a îndrăznit să o întrebe dacă are să povestească ceva și de fiica ei ‘pentru că mai are și alți copii acasă’, asta după ce o oră întreagă doamna dirigintă a vorbit de un singur elev.

Diriginta era profesoară de biologie și ca să îi intru în grații, îi udam săptămânal miile de ghivece cu plante din laborator, deși uram să fac asta. Nu i-am intrat niciodată și oricât aș fi învățat la materia ei, nu am primit mai mult de 8.

Când am căutat școala Mariei, știam foarte clar ce îmi doresc pentru ea.

M-am gândit și răzgândit de câteva ori, am întrebat în dreapta și stânga, am ascultat păreri și am decis luând în considerare următoarele:

Eu mergeam pe jos la școala și adoram să fac asta, din păcate nu mai trăim vremurile de altă dată.

E o vorbă românească ‘pestele de la cap se împute’. Personal nu cred că o învățătoare este suficient. Copiii mei vor interacționa cu copii din alte clase, vor avea experiența altor cadre, în cazul absentării acesteia. Cred într-un mediu uniform, nu doar într-un singur om. Dacă e fain va începe de la director.

Întotdeauna am crezut că școala și cadrele didactice trebuie să aibă o colaborare frumoasă pentru binele copiilor. Nu există vreun concurs de orgolii! Părintele nu îi învață pe cei din școală cum să își facă treaba, iar învățătorii nu îi pun la zid pe părinți pentru greșeli, ci lucrează împreună. Tonul face diferența. Dacă nu știi să îi vorbești părintelui, cum o vei face cu copilul?

Pentru mine școala trebuie să continue educația primită de acasă, de aceea am căutat o școală cu aceleași principii și același mod de a îmi educa copiii.

Dacă mie ca adult nu îmi place cum arată clădirea, oamenii și îmi de o senzație stranie, de ce mi-aș lasă copilul acolo?

Bully-ingul este printre primele lucruri discutate la școlile la care am fost. Nu în speranța că îmi vor spune că nu au avut cazuri, ci pentru a afla cum le fac față.

Nimic nu se compară cu învățatul la umbra unui copac. Nu ai nevoie decât de … un copac. Și voință și implicare și dăruire….

Toate cele enumerate mai sus pot fi făcute cu ușurință atât la școlile de stat cât și la cele private.

Pentru că am ales să ne mutăm din București, am scos școlile de stat din calcul, pentru faptul că sunt prea mulți copii într-o clasă.

Eu știu cât de greu a fost în clasa mea cu 32, dar când numărul lor este 40, îmi este imposibil să cred că le poate face față cineva.

Ideal pentru un grup de școală sunt maxim 20 de elevi. Așa am citit într-o carte și așa mi se pare logic și mie.

Învățătorul le poate face față, grupurile de copii sunt mai mici și mai închegate și șansele să se certe mai rare.

Pe lista școlii Mariei am avut și mâncarea sănătoasă. Asta pentru că la școlile private, nu se merge cu pachețelul de acasă, ci are mâncare gătită de acolo, astfel că era important să știu că pot opta pentru un meniu special în cazul în care va fi nevoie. Iar acum chiar este.

Maria va merge din toamnă la Aletheea, o școală până la clasa a opta, cu 18 copii într-o grupă și învățător ce se schimbă în fiecare an.

Școala este foarte frumoasă, merg pe curiculla românească, încurajează educația în natură și au tot ce îmi doresc de pe lista mea de dorințe pentru ea.

Ea este fericită că va merge chiar și cu o colegă de la grădiniță, deși nu vor fi în aceeași clasă.

Programul începe aproape de ora 9 dimineața, dar va ajunge la micul dejun cu ceva timp înainte.

La prânz are o pauză de o oră pentru masă și încă alte 2,3 ore. Apoi urmează cluburile, pentru doritori.

Am ales pentru ea extra școală: grădinarit (pentru relația cu natura),dans (pentru mișcare) și roboscience (un club mix între știință și experimente) pentru conexiunile mentale.

Mai mult decât toate aceste lucruri, mi-au plăcut oamenii: calzi, deschiși și cu zâmbetul pe buze.

Un loc care să te ajute să fii bine.

Cei de la școală merg pe dezvoltarea emoțională în paralel cu cea academică, un lucru de care au mare nevoie copii.

Costă mult? Cam toate școlile private au preturi apropiate și da, sunt costuri mari. Ne este greu să susținem 3 copii în grădinițe și școli private. Nu avem suport financiar de la părinți și nici colaborări (așa cum mulți cred) cu instituțiile la care merg copiii mei. Plătim facturi lună de lună. Dar pentru noi educația lor este primul lucru de pe lista noastră. Viața noastră ar fi mult mai simplă dacă ar merge la stat și probabil ne-ați vedea mai des în vacanțe. Asta este alegerea noastră.

Știu școli foarte faine de stat din București, dar prea departe de noi.

Ce vă recomand este să vizitați minim două școli, iniante de a vă înscrie copilul, indiferent că este de stat sau privată. Nu decideți doar școala copiilor când o faceți, ci le decideți viitorul. De voi depinde să fie frumos!

Voi ce aveți pe listă când ați ales sau veți alege școala?

Viața e o bucurie!

Ana Maria