Cam așa arătam cu 12 kg în plus
Sunt genul de femeie la care când te uiți întrebi uimită ‘Tu ai fost grasă? Nuu cred!’ Toată viața am auzit asta. Ei da, toată viața am fost slabă, până când nu am mai fost.. Începusem să mănânc mult. Exagerat de mult față de cum eram obișnuită și față de cum mănânc acum.
Ce înseamnă mult?
Cam cum mănâncă ‘normal’ tot românu’: felul 1, 2 și desert tot. ‘Să nu lași ceva în farfurie’ vă sună cunoscut? Nu, eu nu l-am auzit în copilărie dar cumva, prinsese viața în mine.
Când s-a întâmplat?
Acum 10 ani aveam 12 kg în plus. Am 1.67 înălțime și 51 kg. Cel mai bine ma simt la 52-53. (Nu-mi plac femeile slabe și nici pe mine nu mă plac chiar așa, așa că zilele astea mă chinui să pun ceva pe mine.)
Cum am slăbit?
Ohoo greu. Renunțam destul de repede la orice dieta. Pur și simplu nu reușeam să urmez una. Ce am făcut totuși timp de 12 luni?
1. Fără dulce! Deloc
În primul rând în primele 3 luni am renunțat complet la zahăr. Singurul dulce pe care îl luam era câte o linguriță de miere din când în când și fructe (dar și alea în cantități rezonabile). Acum mănânc cu zahăr, ciocolată, dar puțin și cam de 3 ori pe săptămână.
2. Injumatatit portiile
În al doilea rând mi-am înjumătățit cantitatea din farfurie la absolut orice mâncam. Totul era la jumate.
Dacă îmi era foame? Daaa, în primele 2 luni mi-a fost foame tot timpul. Dar nu m-am lăsat. Mestecam încet mâncarea și nu trișam la cantitate.
3. Rar pâine, paste, grăsimi
Am renunțat la pâine, paste și grăsimi. Îmi permiteam de 2 ori pe săptămână 2 felii, dar atât.
4. Miscare (orice fel de mișcare zilnică!ajută)
Și mișcare. Nu merg la sală și nu alerg.
Sunt foarte leneșă din fire. (O singură dată în viața am mers la sala 8 luni. A fost foarte bine și dacă aș mai găsi o antrenoare așa mișto ca cea de-atunci și aș avea și timp m-aș apuca iar).
În schimb peste tot mergeam pe jos în București. Stăteam la vreo 6 stații de metrou de birou și mergeam și mă întorceam pe jos. Mergeam în ritmul meu. Îmi lua o oră dimineața și o oră seara.
A fost greu?
Da! Dar a meritat. Am slăbit 12 kg în 12 luni. Nu le-am pus din nou niciodată, nici când am fost însărcinată. (De fapt am slăbit la 2 săptămâni după ce am născut, fără dietă. Dar am și luat putine kg în ambele sarcini pentru că nu am schimbat nimic în modul de a manca).
În toată lupta asta cu kilogramele, cred că ține și de genă dar sigur se poate face ceva și acolo.
Câte mamici slabe nu ați văzut cu copii obezi?
Suntem ceea ce mâncăm indiferent de scuzele pe care ni le aducem.
Totul ține de voința și de cât de motivate sunteți. Găsiți-vă acel ceva pentru care să vreți să slăbiti: costumul de baie, soțul, o petrecere la care să vreți să arătați trăznet. Dacă faceți din acest mod de a slăbi un mod de viață, totul se va schimba.
Multă grijă și iubire!
