De dansat nu am dansat asa cum mi-am dorit. Sa fiu sincera nu am inteles nimic din ziua de ieri si clar nu mai fac acasa niciodata vreo petrecere. Sau cel putin nu cat sunt copiii nici.
Dar sa va povestesc aventura motului lui Achim.
Pentru ca inca pandemie, de motul lui Achim am ales sa facem acasa desi eram programati la Leapsa.
Am cumparat de pe un site tot ce aveam nevoie pentru party: farfurii de unica folosinta (ajuta enorm, incluisv pentru adulti pentru ca arunc tot, e mult mai usor chiar daca am masina de spalat vase), pahare de unica folosinta, coifuri fetite si baietei, servetele, toate asortate si baloane cu heliu (sau cel putin asa credeam ca vin).
Vineri cand mi-au ajuns, de fapt toate baloanele erau pachet stranse. Uite asa vineri seara disperata am incercat sa gasesc pe cineva care sa mi le umfle, astfel ca ieri la pranz am facut o ora si jumatate (dus intors) pana in Rahova sa le umflu, cu cei mari in masina, fara sa ma gandesc ca de fapt vom fi inghesuiti de baloane la intoarcere (moment cand trebuia sa ne oprim si la cumparaturi). Bineinteles ca nu ne-am mai oprit nicaieri si am venit acasa si am decis sa comand tot prin aplicatie sa vina acasa.
Bun. Am facut curat, am aranjat terasa, am pregatit copiii si am asteptat cu drag invitatii.
Doar ca Achim… a vrut toata ziua doar in brate in cele mai multe cazuri la mine, nu la tati iar asta ne-a obosit tare mult.
I-am avut pe vecinii nostri de casa invitati, nasii si draga de Amina cu toti ai ei.
Nu am chemat animator pentru ca ma gandeam ca va fi ok la 5 copii si 2 bebelusi singuri prin curte. Ce am mai regretat dupa o ora cand curtea era plina de fasole (dintr-o sticla pentru Achim, trebuie sa strang azi), copiii au sapat in gazon, Alexandru s-a lovit de 3 ori la cap (una din dati urla si el si Achim in brate la mine si asa am tinut-o vreo 10 minute extrem de lungi..). Marturisesc ca cel putin ai mei NU mancasera zahar, nu aveam prajituri (doar tortul de la final de zi), dar ei erau ‘porniti’, ca na, sunt copii.
Ma uitam dupa ei si ma gandeam la toate filmele cu petreceri de copii pe care le vad de obicei unde mamele beau linistite un pahar de orice si copiii se joaca in treaba lor. Si aici mamele au avut un cocktail (si eu am avut unul pe care l-am baut in 2 ore) dar, copiii nu erau tocmai in treaba lor. Nu ma intelegeti gresit, nu au facut nici o nazbatie cum zice Alexandru, au fost super simpatici, dar eu tare as fi vrut un ajutor si sa ma bucur doar stand la masa cu invitatii sau stand macar 5 minute!!
Pentru o secunda mi-am adus aminte de mama in copilarie care nu avea parte de o secunda de odihna cand aveam invitati si m-am simtit ca ea. Desi! Eu nu am gatit (am comandat toata mancarea de la restaurantul italian din vecinatate) si nu am spalat vase, dar tot nu am stat 2 minute. Principalul motiv fiind Achim care mi-a stat in brate in proportie de 80% din timp. (Azi-noapte am aflat si de ce, ii ies canini si dupa toata ziua nu a dormit nici noaptea).
Ne-am pregatit pentru momentul taierii motului si a alesului din tava (Recunosc ca este preferatul meu) cum ne-am priceput mai bine, fiecare cu ideea lui.
Achim a stat in brate la mine si si-a ales asa: consola de jocuri, foarfeca si verigheta.
Nu stiu cat ii va influenta asta viata dar daca ma gandesc ca eu am luat de pe tava mea la mot oglinda si pixul si traiesc din scris, ma gandesc ca ceva o fi real.
Maria a ales de pe tava ei: rujul, pixul si seringa iar Alexandru: pixul, cheia de la masina si cartea.
Cam asa a fost in imagini ziua noastra:
Cu nasii
Desi el urla eu ma topesc dupa fata lui
Delicios tortul luat de la CupCakePhilosophy
Greu sa ne strangem toti la o poza
La voi cum sunt petrecerile de mot? Ce au luat puii vostri de pe tava?
Multa grija si iubire!
