Sună dur? Cam așa este viața și din păcate m-am săturat de toate cazurile pe care le văd la TV cu copii abuzați. Săptămâna trecută când am văzut (după 3 zile mi-am făcut curaj să îl vizionez) video-ul cu pedofilul din lift, vorbeam cu soțul și ne întrebam ce am fi putut face să evităm ce s-a întâmplat acolo. În definitiv nu-i pot spune copilului să nu urce în lift (după o anumită vârstă) cu oameni străini. Nu aș vrea să devenim nici paranoici (sau să devenim?).
Statisticile spun că cele mai multe cazuri de abuzuri fizice se află de la persoane cunoscute (unchi, matusi, bunici – pe bune??? Groaznic!!). Cunoscute sau nu, sfaturile sunt aceleași, cu mici diferențe.
Ce îmi învăț copiii?
– discuțiile despre părțile intime trebuie începute de acasă și cât mai devreme cu un vocabular pe înțelesul și vârsta adecvată copilului. Nu are voie nimeni să îi atingă în cele 3 zone intime ale lor: gura, sani și zona genitală/intimă (fiecare este liber să le spună cum dorește, copilul va ști despre ce este vorba indiferent cum îi va spune agresorul, atâta timp cât identifică zona!) sau să fie mângâiați pe orice altă parte a corpului. Mariei i-am vorbit de aceste lucruri încă de acum cateva luni.
– doar mami sau tati (și aici deja sunt atât de multe cazuri de tătici pedofili încât îmi e frică să vă dau un sfat) sau bunica (când sunt la bunici) au voie să îi spele la băiță. În țările nordice nici măcar la băiță nu au voie să fie atinși de cineva, după vârsta de 2 ani. Da, și Maria mea se spală singură la 3 ani, dar nu știe să se curețe corect, deci eu cred că au nevoie să fie spălați încă o perioadă.
– să aibă încredere să spună ‘nu’ la orice nu se simt în siguranță sau confortabil (adică să nu se simta obligați să zică da pentru că așa spun părinții): îmbrățișari ale rudelor, amenințări primite, atingeri care nu sunt ok etc. Să aibă încredere să le spună orice părinților: atunci când sunt speriați, când au făcut o boacănă, când se simt amenințați (doar având o relație bazată în timp pe încredere și respect cu copilul îi va da copilului siguranță de a vorbi despre orice).
– copiii sunt informați de fiecare persoană nouă, prieten de-al părinților: astfel se poate evita varianta ‘sunt prietenul părinților tăi, vino cu mine’.
– copiii trebuie învățați despre șantajul emoțional la care pot apela diverși oameni: ‘oferirea de cadouri’, ‘secrete doar de noi 2 știute’, ‘nu le spune părinților’
– oferiți acces limitat și controlat copiilor pe rețele de socializare. Sunt câteva programe care le restricționeaza accesul sau pe care părinții îi pot urmări. (Mai ales copiilor sub 14 ani!).
– vorbiți deschis copiilor voștri despre orice cu multă căldură și înțelegere.
– oferiți încredere 100% în ceea ce vă povestește copilul și luați-l în serios chiar și când este vorba de ‘nimicuri uzuale’. Atunci când va avea nevoie va fugi în altă parte dacă nu are încredere în voi.
– învățați-vă copilul să spună ‘NU’ și respectați-le decizile de fiecare dată. Un copil obedient va fi o victimă sigură și ușoară. Un copil cu încredere în el și în părinți va ști cum să reacționeze.
Regula de aur!!
Învățați-i să NU vorbească cu persoane străine! Niciodata cu nici un pretext!!
Să fugă, să țipe, să urle când simte că ceva nu este ok sau se simte în pericol!
Multă grijă și iubire!
