‘Câteodată, uite așa vine zâna furiei și vreau să țip la Alexandru care tocmai m-a enervat. Eu nu vreau, mama. Dar nu mă pot abține’, mi-a spus Maria ieri când am auzit-o cum țipă la frati-su.
Emoțiile și paleta lor de trăiri ne dau de cap ca adulți, dar vă imaginați cum se simt in sufletul copiilor care nu știu să le identifice, nu știu ce sunt, de unde vin și mai ales nu știu că sunt normale?
Vorbesc cu copiii mei de emoții de când încă nu știau să vorbească și probabil mai avem mulți de ani de vorbit. Și cu ‘mine încă mai vorbesc’ și mă cert când nu reușesc să îmi stăpânesc propriile emoții care mă inundă sau când mă vizitează Zâna furiei a Mariei.
Și eu o am. Și sigur, toți oamenii o avem. Așa cum o avem pe zâna bucuriei, zâna tristeții, zâna dezamăgirii și toată paleta de zâne din regatul emoțiilor pozitive și negative, pentru că evit să le spun ‘bune și rele’.
Cum le-am vorbit copiilor mei despre emoți, sunt foarte des întrebată. Prin joacă și cu joacă.
Nu vă trebuie cine știe ce cărți sau cartonașe. Imaginația voastră și exemplu personal sunt cele mai bune ajutoare.
🎁Jocuri despre emoții
Încă de când erau mici copiii, am scos la imprimantă 4 poze cu fețe zâmbitoare, triste, speriată și supărată.
Cu aceste poze, pe care le-am tăiat și pe care le-am colorat împreună cu copiii, ne-am jucat diverse lucruri.
Pentru copiii de vârstă mică, ne-am jucat jocuri de rol unde trebuiau să imite un animal cu emoția aleasă din cartonașe.
👉Când au crescut, după vârsta de 4 ani, le-am explicat copiilor pe rând (prin diferite moduri de a ne juca, toate în jocuri de rol), luând fiecare emoție în parte (una pe zi) și am vorbit despre:
📍ce sunt emoțiile
📍de unde vin emoțiile
📍de câte feluri sunt emoțiile
📍de ce vin emoțiile
📍cum le facem față
📍ce simțim când avem o emoție
📍cum ajungem să controlăm emoțiile
Ce este foarte important de înțeles de copil este că TOATE emoțiile sunt normale și că toți oamenii le experimentează de-a lungul vieții și că pe cele care nu ne fac bine, încercăm să le controlăm.
Dar! E important din nou să știe, că procesul de controlare al emoțiilor este unul lung. Și că nimeni nu poate să o facă perfect, toată viața. Și că și părinții au zile, momente când nu reușesc să o facă!
Este la fel de important să le explicați că atunci când emoția noastră supără pe cineva sau îl jignește sau îl rănește, trebuie să ne cerem scuze și să nu repetăm (pe cât posibil).
👉Ce să NU faci în acest proces ca părinte:
1. Nu îl pedepsi când are un tantrum. Ia mai degrabă acest moment după ce copilul se liniștește să vorbești cu el despre emoții și ce simte.
2. Nu îl certa când ridică tonul, ci vorbește-i încet și trasează limitele relației dintre voi. Spune-i pe un ton blând: ‘nu îți permit să îmi vorbești pe acest ton. Sunt aici să te ascult atunci când îmi vorbești pe un ton calm.’
3. Nu îl lovi/tipa la el pentru că nu știi tu să îți controlezi emoțiile dar vrei să o facă el. Transmiți cele mai greșite mesaje cu această atitudine.
La final vă spun, pentru a nu vă crea falsă imagine că și eu încalc unele din aceste lucruri (nu mi-am bătut niciodată copiii. Asta e un mare NU!!).
Nici eu nu am răbdare mereu. Nici eu nu pot să le dau cuvânt cu cuvânt tot ce v-am scris vouă. Dar! Dacă o fac în 80% din cazuri, sunt fericită. Nu încerc să îi transmit copilului că eu sunt perfectă și că îmi stăpânesc emoțiile de fiecare dată, unul pentru că nu o fac, doi pentru că nu vreau inconștient să creadă că el este defect pentru că nu reușește. Vreau să înțeleagă că a greși e firesc și să învețe ce fac eu în relația cu el după ce greșesc față de el.
Tu reușești să îți stăpânești mereu emoțiile?
Cum vrei să reușească al tău copil?
Vorbiți despre aceste lucruri cu el?
Viața e o bucurie!
Ana Maria
