Astazi am deschis facebookul si am fost uimita de diferentele de opinii ale celor dragi mie.
Sunt bunica si sa nu radeti, dar sunt in pas cu tehnologia de cand fiica mea draga ‘m-a obligat’ sa fiu prin 2004, cand ea a decis ca pleaca in lumea mare sa cunoasca si sa experimenteze locuri si oameni noi, sa fiu la zi cu retelele sociale. Acum, de 8 ani imi am fiul mijlociu plecat.
Cand Ana a plecat o parte din mine cu ea si am plans in fiecare noapte din cele 700 cat a lipsit.
Ana a fost mereu un copil si un adult care si-a iubit tara. Niciodata nu a zis ca pleaca cu gandul de a ramane in alta parte.
Inca de la inceput mi-a spus: ‘2 ani, atat plec’ si atat a fost plecata. Daca a facut bine sau nu ca s-a intors, ea stie. Ce stiu de la ea este ca nu ar fi putut trai fericita in alta parte. Asa cum este tara asta, e fericita sa fie in ea.
Nu are rost sa va povestesc cum era viata inainte de ’89. Stiti cu totii ca au fost si bune si mai putin bune. E pacat ca nu am stiut sa ne pastram tara si ca nici acum nu luptam pentru ea.
Si eu imi iubesc tara atat de mult si atat de mult ma dor toate.
Ma doare coruptia asta care ii cuprinde pe toti ca pe un cancer.
Ma doare hotia de care unii nu se mai satura.
Ma doare ca nu il mai au pe Dumnezeu si atunci nu mai au nici constiinta.
Dar mai rau ma doare ca ne-am pierdut speranta.
Ma doare ca suntem tristi si azi si ca uitam sa ne bucuram ca suntem romani macar o data pe an.
Ma doare ca uitam ca este ziua noastra, nu a celor care ne conduc.
1 Decembrie si Romania nu e despre ei, e despre noi! Tara asta nu e a lor, este a noastra!
Nu ii lasati sa fie altfel. Cand o luam inapoi?
La multi ani, Romania! La multi ani, romani!
Sa aveti lumina-n viata, pace si iubire-n casa si in suflet.
Bubu
