Dupa cum bine stiti eu stau toata ziua cu puii mei. Ne jucam, ne iubim, dormim si tot asa. Imi place foarte mult sa stau in anumite momente, cand ei isi fac singuri de lucru, sa ii privesc si sa le urmaresc miscarile. Lasandu-i singuri sa descopere lumea le vad reactiile, uimirile si bucuriile. Acum sunt in perioada in care il urmaresc pe Alexandru pentru ca da semne ca vrea sa se ridice in picioare. Pentru mine este un lucru neasteptat de repede, are doar 9 luni si jumatate.
Ma bucura si ma sperie in acelasi timp, pentru ca ii place mult sa traga de tot ce prinde in jur. Voi fi cu ochii ca pe butelie cu el. Maria a fost cuminte, cuminte. A descoperit lumea cu multa grija. Era curioasa dar atenta. Ei bine, urmarindu-i toata ziua am o gramada de povesti pe care sa i le spun lui tati seara cand ajunge. De obicei nu mai am rabdare si incep sa ii spun ‘Azi Maria s-a urcat pe gard’, iar Maria e langa noi.
Povestindu-i de Maria ca si cand ea nu este de fata i-am urmarit privirea mirata si intrebatoare ca si cand nu stia daca vorbesc despre ea sau despre altcineva. Povestea ii parea cunoscuta, avea si reactii la ea, dar nu o includeam si pe ea activ in poveste. Am schimbat modul de a privi lucrurile si am realizat ca Maria se simtea exclusa atunci cand nu o implicam.
Asa ca i-am spus sotului ca daca tot consideram ca e mare sa inteleaga tot, atunci mi se pare normal sa povestesc impreuna cu ea toata traznaile. Este foarte fericita ca povesteste si ea despre ce a facut si nu doar vorbesc eu. Povestitul cu Maria implicata se intampla de acum cateva luni, de atunci Maria a inceput sa povesteasca ea despre ce i se intampla.
Copiii sunt langa noi si sunt convinsa ca asa cum am vorbit despre ea ca si cum nu este de fata, o facem multi dintre noi, pentru ca nu-i asa, ei sunt mici. Copiii se simt nebagati in seama si marginalizati. Vrem ca ei sa fie mari, sa se comporte matur doar cand avem noi nevoie sa o faca. Trebuie sa ii facem sa se simta niste persoane importante, de care tinem cont.
Prin micile povesti spuse despre ei sotului, prietenelor, la diverse evenimente cand copilul este prezent langa noi, trebuie implicat. Ei conteaza cel mai mult si doar pentru ca le-o spunem dar nu le-o aratam, nu este suficient. Spor la povesti cu micutii vostri!
Multa grija si iubire!
