Cine crede sau nu in urma cu 35 de ani copiii se cresteau mult mai simplu!
Ce-i drept, totusi, mamicile munceau mult mai mult.
Va spun daca nu stiti de ce:
In primul rand, scutecele erau doar din material textil ceea ce te obliga ca zilnic sa le speli, sa le usuci si sa le calci.
Hainutele? Si daca ai fi dorit sa-l imbraci in altceva in afara de acele camasute simple care se inchideau la spate doar petrecandu-se, nu existau alte variante mai mici de un an.
Si cum primul meu copil era mica mea printesa, nu aveam rabdare sa o tin un an intreg doar in scutece! Asa ca de pe la trei luni i-am confectionat tot felul de rochite cu volanase si dantelute astfel ca atunci cand ieseam pe strada cu ea, lumea credea ca am o papusica in brate.
Ii cantam cat era ziua de mare si abia asteptam sa spuna primul cuvintel.
La unsprezece luni a inceput sa mearga iar de la un an canta pe limba ei cat era toata ziulica de lunga.
Nu am alaptat-o nici pe ea, nici pe fratii sai. Nu am avut lapte si pentru mine nu a fost o tragedie. Pe atunci lua-i lucrurile cum veneau si asta sfatuiesc sa faca si mamele din ziua de azi. Sa faca ce tin de ele in aceasta privinta dar sa nu intre in depresie daca nu reusesc.
Lapte? Se comercializa doar in sticla de sticla si-l aveai in casa doar daca te trezeai la 5 dimineata asta ca sa ajungi acasa cu 2-3 litri de lapte pe la ora 6,30-7.
Vaccinuri?
Vacinurile? Erau cele romanesti. Copiii nu se imbolnaveau dupa vreunul si nu tin minte sa fi luat vreun medicament copii mei cat au fost mici. Desi eu nu am fost vaccinata cand am fost mica deloc, copiilor mei le-am facut cateva, nici ei nu le au pe toate.
Oricum pe atunci sigurele medicamente pentru orice erau „piramidonul” ( un fel de paracetamol azi) si aspirina.
Eu ii tratam cand raceau cu ceaiuri si sfaturi de la soacra mea, care mi-a fost ca o mama.
In articolul viitor va povestesc despre scurta experienta la cresa.
Pana atunci purtati-va zambetul ca pe o lumina si sa aveti lumina-n casa si in suflet.
