Este seară…
…și din casa familiei Veselie se aud ‘tonuri înalte’.
Mama & tatăl…
…nu se pun de acord pe un subiect, iar Katarina și Aaron încearcă să înțeleagă ce se întâmplă.
Amândoi stau pe scară și ascultă cu urechile ciulite la ce se întâmplă în bucătărie.
De ce clezi că se cealtă? Clezi că am făcut noi ceva gleșit?
Nu știu dal spel să telmine lepede pentlu că îmi e foame și mancalea e în bucătălie unde sunt ei.
Katarina tăcu si rămase pe scara uitându-se lung către ușă. Curând, se așternu și liniștea…
Seara la somn Katarina se foia în pat…
Doamna Veselie o înveli și o întrebă dacă s-a întâmplat ceva sau dacă vor să vorbească.
Katarina își privi mama cu ochi întrebători: ‘De ce te-ai certat azi cu tati?’
Doamna Veselie zâmbi și răspunse.
‘Mă gândeam că vei dori să vorbim despre asta dar nu știam exact când.
Raza mea de soare și părinții ca și copiii au zile mai puțin bune când răbdarea lor nu prea mai există sau este la o limită mică.
Așa cum există Bucuria și Fericirea la fel există și Supărarea și Mânia. Și așa cum Bucuria și Fericirea se văd pe fața noastră la fel se văd și Supărarea și Mânia.
Azi eu și tatăl tău ne-am certat pentru că Supărarea a depășit emoțiile bune.
Câteodată ne certăm cu un motiv, alteori fără. Așa cum nu toate zilele sunt la fel. Azi, a fost o zi mai grea. Atât.’
Katarina dădu din cap că înțelesese și continuă: ‘Dar tu și tati vă iubiți chial dacă vă celtați?’
‘Bineînțeles că ne iubim și încă mult. Iubirea nu înseamnă să fii de acord mereu cu cel de lângă tine ci să înțelegi și să accepți și opinia celuilalt. Nici noi două nu suntem mereu de acord, așa-i? Dar iubirea nu dispare din acest motiv’.
‘Dar de ce țipati?’
‘Pentru că Supărarea țipă din noi. Supărarea e o emoție care ne înceară câteodată și nu știe să vorbească în șoaptă. Când iese la suprafață ea vorbește tare sau chiar țipă.’
‘Și o să vă mai celtați?’
‘Cu siguranță. Nu e plăcut și nici de dorit dar sigur o vom mai face. Și noi ne-am certat și se va mai întâmpla. Aș vrea să îți promit că nu o vom face, dar nu pot. Pot în schimb să îți promit că ne vom împăca după fiecare ceartă. Certurile sunt firești atunci când doi oameni au opinii diferite, iar emoțiile lor sunt exprimate mai puternic.’
Katarina tăcu un moment. Doamna Veselie o asigură că o poate întreba orice.
‘Am făcut eu ceva gleșit? Este cumva vina mea? ‘
‘Când doi oameni se ceartă nu poate fi niciodată vorba de vina celui de al treilea. Tu și Aaron nu ați făcut nimic greșit.
Eu și tati am avut o discuție mai aprinsă. Avem și momente când se întâmplă asta. E normal să vedeți și aceste momente pentru că eu și tati nu vrem să vă ascundem nimic din ce trăim sau simțim, fie ele sentimente frumoase de iubire sau mai puțin bune când suntem furioși ca doi nori care se scutură.
Atunci vine ploaia cu tunete și fulgere dar întotdeauna răsare curcubeul la sfârșit.’
Katarina râse. Îi plăcu comparația cu nori și deja își imagina cum mama și tatăl ei sunt doi nori negri care se ciocnesc unul de altul, așa cum văzu ea într-o carte.
‘Mami, te iubesc!’
‘Și eu te iubesc, raza mea de soare!’
‘Mâine mai sunteți nori?’
‘Mâine cred că nu. Azi ne-am scuturat de toate emoțiile urâte. Mâine va răsări soarele!’
