Cand eram mic casa noastra era ca la metrou: plina de oameni care ne vizitau, iar Sarbatorile nu erau niciodata despre odihna si joaca ci despre hai sa punem masa si hai sa strangem masa. In multe case inca e la fel, nu?
Am copilarit la bloc intr-un apartament de 3 camere. Va imaginati ca spatiul nu era foarte mare. In sufragerie parintii puneau masa pliabila care se transforma brusc intr-o chestie mare. Din Ajunul Craciunului si pana dupa Anul Nou masa aceea ocupa toata sufrageria, fiind trasa si aranjata pentru vreo 12 oameni….zi de zi!
Copil fiind la inceput imi placea sa vad cat mai multa lume, dar dupa cateva zile ma intrebam daca nu mai stau si ei pe acasa pe la ei. Nu ramaneau peste noapte ci plecau seara acasa, dar a doua zi dimineata veneau din nou, cumva prin rotatie. Se mai pierdeau unii din ziua precedenta si apareau altii noi.
Cel mai rau imi parea de mama care parea ca nu mai iese vreodata din bucatarie, decat sa mai aduca vreun preparat nou. Mama care gatea, aranja, servea si nicidoata nu avea un loc la masa langa ceilalti sa auda o gluma. Cu mine nu aveau timp de joaca niciodata si nu toti oamenii care ne vizitau aveau copii. Asa ca se intampla cel mai des sa fiu mai mult singur cu ‘casa plina’. Grozav sentiment. L-ati trait?
Inca de la primul Craciun cu Ana am decis ca noi nu vom face la fel precum parintii nostri. Craciunul va fi mereu despre noi ca familie, despre bucuria de a fi impreuna cu copiii si despre joaca cu ei.
De Sarbatori, eu si Ana avem impartite lucrurile astfel incat sa stam de fapt, mai mult cu copiii si mai putin in bucatarie.
De mancat mancam oricum ceva dar timpul si amintirile nu se intorc.
In dimineata de Ajun Ana pregateste salata de beouef (la care eu tai legumele), oua umplute cu pate de casa (la care adauga unt si o decoreaza cu maioneza de casa) si pune piftia la fiert, cat eu ma joc cu Maria, Alexandru si anul acesta si Achim. Dupa-masa eu sunt cel care face sarmalele (din carne de vita si porc) si Ana se distreaza sau doarme cu ei. Nu plecam de acasa pentru ca vrem sa avem propriile traditii cu care sa ii obisnuim pe cei mici si sa se bucure de Sarbatori fara sa facem execptii de la programul de masa sau somn. Copii odihniti, parinti fericiti!
Regula de baza: Nu gatim o suta de feluri de mancare! Spre exemplu friptura o facem a doua sau a treia zi de Craciun, asa o avem proaspata si cu chef de ea dupa ce sarmalele s-au dus.
Salata de boeuf facem doar pentru noi si nu pentru tot satul, astfel incat timpul de preparare nu este foarte mare. Oricum gustul la toata salata de bouef sta in maioneza, iar Ana o face pe cea mai buna din lume.
Pentru cozonac si paine de casa Ana are cate o reteta simpla si rapida pentru fiecare si nu sta mult la ele.
Nu facem curatenia generala inainte de Craciun, ci incepem prin noiembrie iar pentru asta ii multumim doamnei Ildi care ne ajuta la acest capitol.
Parinti dragi, faceti impreuna pregatirile de sarbatori, fix cat aveti nevoie de Sarbatori. Lasati tonele de mancare, pe care oricum cel putin 50% le aruncati la gunoi si jucati-va mult… cu copiii in felul lor si cu sotiile… in felul lor. Sarbatorilor sunt despre cum petrceti impreuna, nu despre cate preparate puneti pe masa. Locul sotiei e langa sot si copii simtindu-se bine, nu cu sortul in bucatarie cu orele.
Nu uitati ca sunteti casatoriti si de Sarbatori, asta inseamna sa fiti impreuna si la prepararea mancarii, nu doar la mancatul ei!
Sincer va spun eu prefer sa am amintiri despre copiii mei si sa povestesc altora despre cat de mult m-am distrat cu familia si ce mult am ras, spre deosebire de povestile pe care le aud de la alti barbati despre cat au baut, cat au mancat si mai ales cat de rau le-a fost dupa (asta cu raul nu am inteles-o niciodata. De ce sa mananci pana ti se face rau?). De ce as vrea sa ma laud cu bila marita, greata de dupa si cum tot ce am facut a fost sa stau cu burta in sus? Poate de aceea eu si Ana nu ne ingrasam de Sarbatori? 😉🙂
Sa nu va mai zic cat de magica mi se pare dimineata de Craciun care este cea mai somnoroasa si lenesa din an, dimineata in care ne miorlaim toti dintr-un pat intr-altul si ne cuibarim la gramada imbratisati si doar cu chef de noi.
Mai sunt soti ce fac sarmale?
Sotu’ Zanei
