‘Am decis cu sotul sa divortam. Nu ne-am inselat, nu au existat certuri mari intre noi, pur si simplu ne-am indepartat si nu ne mai regasim in cuplu. Cum fac sa le spun copiilor? Ei isi iubesc tatal si ei nu stiu ca avem probleme. Mika are 5 ani si Mikaela 8 ani.’
Primul gand care imi trece prin minte cand primesc astfel de mesaje este daca si eu voi ajunge acolo. Mesajul este mult mai lung. Povesteste cum s-au casatorit dupa 2 ani de relatie, cum s-au iubit foarte tare si cum au ajuns sa nu-si mai vorbeasca decat ca doi colegi de apartament care au de crescut doi copii.
Fara sa vreau ma intreb ce se intampla pe parcurs intr-o relatie si de ce nu iti dai seama la timp, cat sa faci ceva sa o salvezi. Mi se pare mie sau se renunta prea usor?
Parca e ‘mai simpla’ o despartire in care celalalt a inselat sau a fost violent. Atunci stii clar motivul si ‘fugi’ fara sa te uiti in spate.
Dar cand un cuplu se pierde pe drum, ce se poate face?
Sunt doar intrebari pe care mi le pun, da si de teama de a nu lasa lucrurile sa ajunga vreodata acolo. Nimic nu dainuie o vesnicie, chiar daca ne dorim asta. Iubirea o avea si ea un ‘termen de expirare’ la care daca nu suntem atenti sa il reinoim, se strica, se degradeaza si nu prea mai ai ce sa ii faci.
Cand sunt doar doi intr-un cuplu, lucrurile nu sunt asa complicate. Ce faci cand exista unul sau mai multi copii?
Cand aveam 12 ani parintii mei au trecut printr-un impas si au stat despartiti cateva luni. Mama (v-am mai spus ca am avut o mama inteleapta) a discutat mereu cu mine, mi-a povestit si s-a CONSULTAT ca si cu o prietena. Nu a lasat pe umerii mei greul, nu eu am fost cea care a decis relatia lor, dar m-a facut parte din trairile ei (atat cat era normal pentru un copil) si nu mi-a vorbit NICIODATA urat de tata, ba ma incuraja sa am aceeasi relatie cu el ca si pana atunci. (Despre cum ajung copiii MONEDA DE SCHIMB intr-un divort, va scriu saptamana viitoare).
Pregateste-ti copilul de separare sau divort cu mult inainte sa se intample!
Cea mai mare greseala este sa presupuneti ca, copilul NU STIE de voi.
Copiii stiu tot ce se intampla cu mama si tatal lor, inca de la o varsta foarte frageda.
Cand apare un copil nu mai sunteti doar voi doi in relatie si nu mai este doar despre voi.
Cand doi adulti decid sa se desparta trec printr-o lunga perioada de discutii, negocieri si iar discutii. Au timp sa se obisnuiasca cu ideea, sa vizualizeze cum vor fi singuri, sa asimileze ceea ce se intampla.
Cand copilul este doar informat si de obicei tatal pleaca chiar in seara aceea sau urmatoare zi, copilul traieste un soc ce ii poate lasa urme adanci. De obicei copilul se simte abandonat de cel care pleaca dar si de parintele cu care ramane, care fara sa vrea isi va obloji propriile rani fara sa fie atent la copil si ranile lui ‘in definitiv, pe mine m-a parasit, copilul nu a pierdut nimic’.
Daca ati imbraca pentru un minut pantofii copilului si v-ati pune in locul lui, ati vedea ca si el se simte parasit, ca si el are nevoie de timp sa se obisnuiasca cu ideea, ca si el are fix acealeasi trairi si frici ca si voi, ba mai mult, il dati la o parte fara sa ii dati voie sa isi traiasca emotiile.
Cand decideti cu sotul sa va despartiti, stati impreuna cu copilul de vorba si povestiti-i POVESTEA VOASTRA: cum v-ati cunoscut, cum v-ati indragostit, cum ati ajuns sa traiti separat ca suflete si cum va doriti aceasta despartire, care desi pare grea, de fapt se intampla pentru ca vreti fiecare sa fie fericit.
(E foarte grea partea asta, dar nu uitati ca NU mai este doar despre voi! Ci si cum sa va ajutati copilul sa treaca intr-un mod sanatos prin aceasta despartire. Va fi un punct important in modul in care el va incheia lucrurile in viitoarele sale relatii).
Intrebati copilul ce simte, ce isi doreste, daca are intrebari pentru voi.
Asigurati-l ca il iubiti ca parinti si ca nimic nu schimba asta.
Dati-i voie sa asimileze aceste lucruri si stabiliti o data pentru cand unul dintre parinti va pleca (dar nu a doua zi, ci macar cateva zile in care sa vorbiti si sa fiti langa el).
Dati-i voie sa fie furios, are acest drept si voi ati fost in relatia cu cel de langa voi.
Dati-i voie sa planga si sa va judece. E doar o etapa si voi treceti prin asta unul cu celalalt.
Dati-i voie sa simta!
Copilul este parte din voi doi, nu doar o piesa care trebuie informata!
Copilul trebuie sa ia parte la procesul de separare, de discutii, in functie de varsta lui si de nivelul de dezvoltare.
Nu uitati!
Cand divortati nu mai sunteti iubiti, dar sunteti si veti fi toata viata parintii lor.
Multa grija si iubire!
