Săptămâna trecută am plecat în sejur prin țară 4 zile și am reușit să facem 1000 km cu mașina.
Mi-a fost tare dor să revăd anumite locuri și să descopăr altele.
Sejurul l-am început în Oradea unde am ajuns cu avionul, de unde am luat mașina și am plecat Deva-Huneoara-Petrosani-TarguJiu-Horezu-RamnicuValcea și părinții mei.
Am descoperit pentru prima oară Oradea, despre care auzisem atât de multe lucruri, un oraș frumos, curat și cu oameni primitori. Apoi am admirat caii de la Archia, ne-am plimbat prin cetatea Hunedoarei, am urcat scările de la cetatea Devei (de m-a întrebat soțul cu ce mi-a greșit…), am fost la Cincis, la Prislop, am admirat valea Jiului și ne-am oprit din loc în loc unde ne-a mai plăcut.
Până acum 4 ani, băteam țara în lung și lat prin prisma jobului și petreceam ore în șir în mașină dar și admirând ce țară frumoasă avem.
Din pacate pe tot drumul nostru am putut oberva din nou, pentru a mia oară, că dacă noi nu ne schimbăm nu ne vom putea schimba nici copiii și nici viitorul.
Am avut neplăcerea de a ni se arunca pe mașină din mașina din față mucuri de țigară și ambalaje de produse. Din mașini scumpe, conduse de băieți și fete de maxim 25 de ani. Mașini aveau, educația unde era?
Alex nu a mai fost pe valea Jiului, eu mai fusesem de 3 ori pe acest drum și știam cât este de frumos. În schimb am rămas cu un gust amar când am văzut albia râului plină de gunoaie, sticle și materiale prinse în crengile copacilor….pe câțiva kilometri! Nu am putut face poze, stupefiată fiind de imaginea grotească care era în fața noastră: drumul asfaltat bine, pădurea și muntele frumos se înălțau, răul cu apă tulbure pe alocuri și mizeria de nedescris.
Când ne vom schimba? Când ne vom putea bucura de ce ne-a dat natura și Dumnezeu fără să ne batem joc de ele?
Ce m-a lăsat fără cuvinte? O mămică frumușică și tânără, îmbrăcată cochet, cu 2 copii de 4 și 6 ani, unul pe bicicleta și celălalt pe trotineta. Mama mergea în urma lor cu punga de semințe în mână și arunca cojile pe jos….
Copiii NU fac ce le spunem noi, CI FAC CE FACEM NOI!
Poate am eu prea multe speranțe că dacă tot suntem așa de interesate de educația copiilor noștri știm că educația lor începe cu noi!
Am mai spus-o și o voi mai spune: copiii NU fac ce le spunem noi, CI FAC CE FACEM NOI!
Degeaba le spunem copiilor să nu arunce pe jos, dacă noi o facem.
Degeaba le spunem copiilor să nu vorbească urât când ei ne aud că o barfim pe vecina.
Degeaba le spunem să fie modești, dacă tot ce contează pentru noi este eticheta.
Degeaba le spunem să fie buni când noi întoarcem spatele unui prieten.
Degeaba le cerem lor ce noi nu suntem și nu putem da. Ei vor fi noi (cu rare excepții).
#ProvocareaCM
Provocarea de săptămâna aceasta din Campionatul de mămicie este: IARTĂ
Intrăm în Săptămâna Patimilor, așa că îndemnul meu este să faceți pace cu sufletele voastre. Scrieți pentru voi pe toți cei care au greșit față de voi și căutați în sufletele voastre să îi iertați!
Pentru a vă înscrie la această provocare trebuie să îmi trimiteți un text despre ce înseamnă iertarea pentru voi și să il trimiteți în formularul de AICI.
Provocarea este valabilă până miercuri, ora 19.00.
Premiul acestei săptămâni este oferit de prietena mea Anca de la Educlass și constă într-un Calendar magnetic de care copiii vor fi fascinați.
Vă invit cu drag să le vizitați site-ul celor de la Educlass, pagina de facebook iar dacă sunteți din Bucuresti noul showroom recent deschis, care arată ca un imens loc de joacă. Găsiți tot ce vă doriți în materie de jucarii, cărți educative și puzzle-uri de la bebeluși până la copii mai mari.
Multă grijă și iubire!