Am inceput cu mar si biscuite la 5 luni la toti cei 3 copii ai mei.
Am fost o mamica care a ales orice pentru copiii ei DUPA ce se consulta cu medicul pediatru. Noi o aveam pe dna. Dr. Stoica. Imi placea pentru ca era blanda si statea aproape de noi, astfel incat rareori am mers la policlinica. Mergeam in vizita la dansa acasa ori de cate ori aveam nevoie.
Pe vremea aceea nu existau alt mod de a obtine informatii, decat sa vorbesti cu medicul tau.
Dar sa revin. Recomandarea dansei atunci cand am inceput diversificarea a fost de 5 luni cu mar si biscuite. Am alaptat prea putin si toti copiii au fost hraniti cu lapte praf. Noi il aveam pe ‘cel mai bun’ datorita medicului nostru, un lapte praf care se gasea cu greu.
Ana a fost un copil slab toata viata. Asa de slaba ca i se vedeau oasele. As fi facut orice sa puna ceva carnita pe ea dar nu s-a putut.
Manca putin, ca o vrabioara. A refuzat carnea pana pe la 6,7 ani, iar de ciorbe nu s-a atins niciodata in toata copilaria si adolescenta ei. Ma mir ca acum ii plac atat de mult, dar asta tarziu s-a intamplat. In schimb a spus mereu ‘da’ la orice produs cu lapte. Si obisnuia sa bea cantitati mari de lapte dulce.
Cand Maria, nepoatea mea a inceput diversificarea am invatat de fapt si eu ce inseamna sa ii dai copilului altceva de mancare decat ce mananci tu.
Copiii mei au mancat foarte repede tot ce mancam noi. Pe de alta parte mancarea de atunci nu se compara ce este acum.
Cu totii aveam rude la tara si rost de mancare saranatoasa. Nu existau chimicalele de acum si toti mancam mult mai bine.
E drept ca dadeam copiilor sarmale destul de devreme, uneori chiar si de la un an. Dar nu se punea problema de ciocolata sau zahar, pentru ca nu existau atunci atat de multe variante.
Mai toti copiii mancau prajituri facute in casa si rar meregeai cu ei la o cofetarie, unde si acolo aveai incredere pentru ca se foloseau ingrediente de calitate.
Acum, trebuie sa cauti bine produse dulci facute dupa reteta stramosesti si cu ingrediente de casa. E o nebunie.
Nu mai tin minte cand au mancat ai mei prima oara ciocolata, dar sigur incepusera gradinita si o mancau rar.
‘Obsesia’ lor de dulce erau bananele, pe care le vedeau din cand in cand si se bateau pe ele. Cel mai dulce lucru cu ciocolata pe atunci erau vitaminele Cavit, pe care aveam grija sa le dau doar eu.
Pentru mamicile din ziua de azi am un singur sfat, daca imi permit: lasati amintirile de cum ‘am crescut noi sa ne crestem copiii, ca uite ce bine suntem’. Voi NU ati crescut cu ce exista azi!
Sa aveti lumina-n viata, pace si iubire-n casa si in suflet.
Bubu
