Cand era Maria abia asteptam sa trec de primele 3,4 luni ca sa-si tina capul. Apoi abia asteptam sa incepem diversificarea. Apoi sa-i iasa primii dintisori (la noi au aparut la 10 luni). Apoi sa mearga…
Nu stiu cand au trecut 2 ani si 4 luni si s-a facut asa mare. Am pupacit-o zilnic de o suta de ori dar parca nu a fost suficient. Am luat-o in brate ori de cate ori schita un scancet dar parca ar fi trebuit sa o tin si mai mult… Cand a venit Alexandru, avand-o pe Maria exemplu si vazand ca perioada bebelusiei trece fara sa iti dai seama, l-am tinut cu orele in brate. N-am neglijat-o nici pe ea. Ma plimbam de multe ori cu amandoi in brate, ori de cate ori mi-a cerut si ea aceeasi imbratisare pe care i-o ofeream lui. Ii adulmec pe amandoi, ii iubesc si ii alint cat e ziua de lunga.
Nu-mi fac griji ca vor fi rasfatati. Rasfatul urat vine din alte lucruri ce tin de partea materiala. Un copil rasfatat prin pupici si imbratisari va fi un copil si un adult fericit. Perioada bebelusiei tine prea putin. As opri timpul in loc sa ii privesc asa mici, dependenti de mine, sa fiu toata lumea lor. Da, este un mod egoist de a privi lucrurile, dar parca ne bucuram prea putin de ei asa mici.
Din cauza oboselii si a nesomnului putine mamici realizeaza cat de repede trece totul si cum dintr-o data se fac mari. ‘Tineti cu dintii’ de perioada asta minunata pentru ca doar daca mai faceti un bebe o veti mai avea.
Eu l-as face pe al treilea si inca nu spunem ‘nu’ doar de dorul acestei perioada minunate. Mai am cateva luni si bebelusul meu adorabil se va face mare. Ma va iubi cand va vrea el, asa cum face si surioara lui, ma va imbratisa cand va simti el, in rest voi fi acolo…sa astept!
Multa grija si iubire!
