Nu am înțeles niciodată de ce până pe la 3 ani suntem umbra copilului în parc și după această vârstă are libertate deplină, fără să le povestim de reguli și limite.
‘Aa, păi e singurul loc unde copiii sunt liberi’, mi-a spus o prietenă când am întrebat-o de ce nu își supraveghează copiii în parc.
Da, sunt cam printre puținele mame prezente lângă copiii mei, nu doar pentru că Achim este mic.
Singurul parc unde pot sta și eu din când în când pe bancă este cel din cartier. Și asta pentru că e destul de liber, copiii sunt crescuți cam la fel și mamele aproape.
Ieri am fost la parcul central din Câmpulung împreună cu fratele, cumnata și bineînțeles cei trei minunați.
Un haos de nedescris. Țipete, alergături, copii care se urcau pe tobaganul în formă de tub pe partea exterioară (un lucru extrem de periculos pentru că puteau aluneca ușor de la o înălțime destul de mare), îmbrânceli (intenționate și neintenționate) și multe altele.
Marea majoritate a părinților pe bănci stăteau la șueta pe margine, abia dacă îi priveau. O singură mamă de copil mai mare am văzut să intervină, dar fără succes, în rest mamele și bunicile de copii până în doi ani pe lângă ei.
Un băiețel de maxim 4 ani era cât pe ce să îl doboare pe Achim și când l-am rugat să aibă grijă mi-a scos limba, apoi a venit în viteză și m-a lovit cu pumnul în spate. Când m-am întors spre el și i-am spus că nu a fost frumos, iar mi-a scos limba și a fugit.
Recunosc, că am fost șocată. Habar nu am ce să îi spun sau ce să fac cu un astfel de comportament.
👉De fiecara dată când ajung în parc cu copiii le spun să nu uite de regulile familiei noastre (nu, nu le repet mereu pentru că le știu):
👉Avem grijă unii de alții
👉Nu ne îmbrâncim
👉 Nu ne urcăm unde nu este permis
👉Nu stricăm, nu rupem
👉Avem grijă la copiii mici dar și la cei mai mari
👉Atunci când e nevoie, chemăm un adult în ajutor
👉 Nu îi deranjăm pe cei din jur cu joaca noastră
👉 Nu plecăm fără să spunem
👉Nu vorbim cu oameni străini
‘De ce trebuie să respect eu reguli când ceilalți nu o fac?’
M-a întrebat Maria îndreptățită, în timp ce un băiat a trântit-o jos când alerga.
‘Pentru că dacă nu respectă nimeni regulile iese un haos’.
‘Dar e deja haos’, mi-a răspuns.
‘Cam da. Dar măcar voi sunteți atenți să fiți în siguranță și să aveți grijă și de cei din jur.’
A oftat și a plecat la joacă.
Nu, nu e corect. Dar cam asta trăim în jur, nu?
Oamenii care nu respectă regulile sunt cei care își cresc la fel copiii. Din păcate se văd și consecințele care câteodată îi afectează pe cei nevinovați.
🤚Așa cum s-a înecat salvamarul de la mare (acum câteva zile bune) care încerca să salveze un om ce NU a respectat steagul roșu și a intrat în apă.
🤚Așa cum soția unui bărbat a murit pentru că soțul ei NU a acordat prioritate.
🤚Așa cum sute de copii mor în accidente pentru că părinții își se asigură pe ei în centuri dar NU fac asta și cu proprii copii.
🤚Așa cum se întâmplă situații neplăcute sau chiar grave prin parcuri pentru că părinții NU își învață copiii că și în parc există reguli!
Educația copilului NU se termină când îi ducem la leagăne. Educația copilului este un proces continuu, nu se termină nici la film, nici la restaurant și nici în parc!
Aveți grijă de copilul vostru și ajutați-l să aibă grijă de el și de ceilalți!
Voi aveți reguli pentru copii în parc?
Viața e o bucurie!
Ana Maria
