Stiu ca unul dintre cosmarurile parintilor este mersul cu masina deoarece copiii se plictisesc destul de repede. Maria (1an si 11 luni) este cea mai mare provocare! Alexandru (aproape 5 luni) doarme in cea mai mare parte a drumului.
Mariei ii place sa priveasca pe geam, doar ca dupa maxim 15 minute vrea altceva. Vrea sa se joace! Variante nu sunt multe, avand in vedere ca sta in scaunel (fara exceptii) iar eu stau intre scaunelul ei si scoica lui Alex. Nu, nu prea am loc, deci pt mine e cosmarul. Ta-su conduce linistit in fata. Drumul pana la bunici este de 2 ore, 2 ore si un pic, depinde de trafic.
Acum cateva luni, era vara, Maria se plictisise de carti (pe care le citeste foarte des in masina, adica se uita pe poze), de vorbit cu mami (dupa 10 minute isi pierde interesul) sau de cantat si dansat (tati pune albumul Danei Nalbaru ‘Bucurii pentru copii’) si uite asa am inventat un joc nou cu o soseta de-a ei, pierduta prin masina. Inventat e mult spus, caci este jocul cu mana in soseta, transformata in marioneta, care canta si danseaza, ciupeste si gadila. Maria vrea si ea! Asa ca schimbam soseta de la una la alta. Dupa 20 minute, orice as face, se plictiseste.
Deci trecem la aprinsul becurilor din masina. Alte 10 minute trec. Cand o luam de la capat cu jocul degetelelor (ale ei, ale mele) pana cand se plictiseste iar. Apoi ma tine strans de mana si priveste iar pe geam. Si cand stiu ca deja se evapora toata variantele de jucat, incep sa spun in gand o rugaciune sa ajungem mai repede.
Intotdeauna, dar intotdeauna se lasa cu frichineala exact in ultimele 5 minute. 5 minute care ma scurg de energie. Da, probabil ar fi mai usor sa ii pun telefonul sau tableta in brate, doar ca sunt o mama ‘denaturata ce refuza una dintre bucuriile vietii copilului’ (asta imi spun mie unele mamici), asa ca, prefer sa ma chinui cu jocuri vechi si demodate!
De ce refuz? Revin cu un articol!
Pana atunci, multa grija si iubire!