Nu mi-au placut niciodata gemurile. Inca de mica am adorat dulceturile si in special cele in care fructul isi mai pastra din forma cat de cat. Nu mi-au placut nici dulceturile in care coaja se simtea sau era separata de pe fruct si totusi o gaseam in farfuria mea.
Pe la 10 ani, am descoperit dulceata de trandafiri, facuta de batranica care traia langa noi. O facea din trandafirii din curtea ei si doar dintr-un anumit soi. Nu ii voi uita niciodata gustul foarte usor dulce si culoarea roz. .
Mama facea inca de cand eram mica dulceata de gutui cu nuca. De cand am crescut am realizat ca desi imi place nuca cam in orice, in aceasta dulceata mi-ar placea sa nu fie. Ah si gutuia sa fie data pe razatoarea mea si nu taiata cubulete.
Ei si dulceata de piersici a fost mereu printre preferate dar mereu ma incurca coaja pe care o gaseam cand imi era lumea mai draga.
De cand sunt mama nu mai gatesc aproape deloc cu zahar si asta se intampla si la dulceturi. Ce-i drept, nu am facut cantitati mari, deci nu stiu cum se pastreaza ‘peste iarna’. Cum miecruri nu aveam ‘treaba’ m-am apucat sa o pun de un dulce.
Ce am folosit?
1 kg de piersici (decojite)
3 linguri de miere de salcam (iese usor acrisor deci puteti pune dublu daca va place mai dulce)
Zeama de la o lamaie
Le tai bucatele, adaug mierea si zeama de la lamaie si le pun la fiert intr-o oala cu dublu fund la foc mic pana scade zeama si devine lipicioasa (mie mi-a luat 3 ore, dar si canitatea a fost mica).
Mi-au iesit fix doua borcane de 250 de grame. A doua zi am facut clatite si am ras deja unul. Mi-ar fi placut sa fac fix atunci pentru ca ador dulceata calduta. Eu le pastrez la rece in debara sau in frigider.
Pofta mare!
Multa grija si iubire!
