Fratele meu mijlociu, Radu, este stangaci. Scrie mult mai frumos ca mine si multa vreme am simtit ca are talent la pictura si scris povesti.
Este bland, frumos si bun.
Radu
Pe vremea cand am facut noi gradinita, preconceptiile erau la ele acasa. In unele parti, inca sunt.
Dupa ce a inceput gradinita, la grupa mijlocie, Radu ajungea mereu plangand acasa. Cand mama l-a intrebat de ce nu se simte bine, acesta i-a povestit:
‘Eram la ora de desen. Si eu pictam un pom. Educatoarea a venit sa vada cum este si mi-a prins mana cu care pictam legand-o de scaun, la spate. Mi-a spus ca sunt prost si ca nu stiu sa desenez cu mana corecta.’
Mama mea este un om bland si bun, dar pentru noi, copiii ei, s-a razboit cu multi.
Cand mama a auzit acest lucru, a doua zi a fost direct la directoare sa faca plangere si sa il mute la alta clasa.
Alta educatoare inca nu era, dar urma sa vina in saptamama urmatoare pentru o clasa noua, fiind prea multi copii.
Pana cand a venit aceasta, Radu a stat cu mine la clasa mea.
Cand noua educatoarea a venit la gradinita a mers la clasa lui Radu si a intrebat copiii care daca isi doresc sa faca parte din clasa ei. Radu, care era foarte timid, a ridicat primul mana dar i-a spus ca mai intai trebuie sa o intrebe un lucru. Aceasta i-a zambit cald si el si-a facut curaj: ‘Pot scrie cu mana gresita?’
Educatoarea nu a inteles intrebarea si l-a intrebat care este mana gresita.
El i-a aratat mana stanga.
Ea l-a luat in brate si i-a spus ca nu exista maini gresite, ci doar oameni care gresesc si ca poate scrie cu mana care il face sa zboare.
Si asa a facut.
Educatoarea lui se numea Gilda Lazar si a devenit o renumita jurnalista de la noi din tara.
Era o femeie tare buna si care iubea nespus copiii. A fost educatoarea preferata a lui Radu.
Mi-am adus aminte de copilaria noastra cand zilele trecute am vazut o mama care isi certa fetita ca scrie cu stanga.
Sa nu uitati ca nu exista maini gresite, ci doar oameni care gresesc.
Lasati-i sa scrie cu mana care ii face sa zboare!
Multa grija si iubire!
