Cand aveam 20 de ani tatal meu a devenit preot. Nu am copilarit cu el preot, ci cu un tata care fusese in manastire 2 ani in tinerete si care apoi a fost pe la diverse culte in cautarea lui Dumnezeu. L-a regasit in biserica ortodoxa, acolo unde i-a fost mereu sufletul. Si pe mine si pe fratii mei ne-a incurajat sa Il gasim singuri. ‘Nimeni nu ti-L poate explica pe Dumnezeu. Fiecare il are de cautat singur’, mi-a spus mereu.
La 11 ani nu intelegeam biserica si rolul ei in relatia mea cu Dumnezeu. Îmi spuneam des: ‘Daca Dumnezeu este peste tot, de ce avem nevoie de ziduri sau preoti sa IL gasesc? Pot privi cerul și mă rog LUI. Pot privi marea și plânge cu ea. Pot imbratisa un sărac și să simt bunătatea sufletului’. Abia mai târziu am aflat că toate cele de mai sus nu se exclud și că nu erau suficiente pentru a fi aproape de Hristos. Că biserica și Sfânta Liturghie de Duminică îți poate aduce mai multa bucurie decat toate, că Sfântul Duh doar in biserică coboară și că puțini Îl simt cu adevărat.
Doi ani depărtați și fără biserică
La 21 de ani am plecat in Doha, Qatar, o țară unde nu exista nici o biserică ortodoxă.
Am stat de vorba cu colegi libanezi, sirieni, egipteni, filipinezi, japonezi, indieni, nemti, italieni si spanioli si toti ne-am povestit de Dumnzeul nostru. Eu am privit mereu omul din fata si nu religia sau convingerile sale.
Cine răspunde pentru faptele mele?
Eu sunt responsabila in fata lui Dumnezeu doar de viata mea nu si a celui din fata mea si fiecare are dreptul de a isi aleaga credinta. Important e ce dam celor din jur din credinta sau necredinta noastra.
Abia dupa divortul meu (la 27 de ani) am reusit sa IL gasesc cu adevarat. A fost o calatorie lunga si anevoioasa la capatul careia El m-a asteptat.
Pe toti NE asteapta, trebuie doar sa il cautam. Nu va pot spune eu cum, pentru ca fiecare are propria calatorie de facut. Va pot spune insa ca e suficient sa vreti. Iar cand Il veti gasi nu veti trai bucurie mai mare. In sufletul vostru nu veti mai gasi nici suparare, nici furie, nici ranchiuna si nici minciuna. Veti ierta usor, veti fi veseli mereu si veti fi puternici, pentru ca veti sti ca niciodata nu sunteti singuri.
Oamenii care il au cu adevarat pe Dumnezeu sunt oameni blanzi, buni si cu fata luminoasa. Nu au loc in viata lor de critici sau urmarit ce face vecinul.
‘Religia e o forma de manipulare’ aud des.
Daca ne ‘manipuleaza’ sa fim buni, iertatori si cu dragoste fata de cei din jur, atunci ma las cu drag ‘manipulata’. Crestin cu sufletul și trăirea nu doar cu vorba.
Nu vad la atei (nu generalizez, pentru că am și excepții in jur) aceste porniri in afara de discursuri frumoase despre toleranta si libertate, pe care nu le ofera crestinilor sau celor care nu sunt de acord cu idealurile lor.
‘Daca esti crestin atunci sigur faci parte din AUR’, mi-a scris un domn care nu ma cunoaste dar caruia ii place sa isi dea cu presupul despre tot si toate.
‘Nu îmi trebuie preot sa ajung la Dumnezeu’.
Și eu am crezut asta într-o perioadă în care de fapt îmi căutam scuze pentru că nu mergeam la biserică.
Mi-as dori ca preotii cu har sa fie peste tot, sa nu fie doar exceptii.
Mi-ar placea ca oamenii sa se priveasca dincolo de religie sau crezuri. Sa ne privim cu blandete, cu iertare, cu deschidere chiar si cand nu suntem pe aceeasi lungime de unda (in ultimii doi ani multi prieteni s-au îndepărtat și multe familii s-au certat).
Fiecare dintre noi isi traieste propria viata si cei din jur au libertatea de a o trai pe a lor. Atat timp cat alegerile noastre nu fac rau celor din jur, lasati-i sa traiasca ce simt! Pentru cei care cred in Dumnezeu ii rog sa isi priveasca propriul suflet pentru ca doar pentru el vor da socoteala. Pentru cei care nu cred ca El exista, ii rog sa ofere si celor care cred, aceeasi toleranta si libertate despre care spun ca ei o simt.
Si cand aveti dubii, mai cititi fabula ‘Cainele si catelul’, toti vrem sa fim egali, dar doar cu cei mai mari ca noi! Sau nu?
Viata e o bucurie!
Ana Maria
