Luni am ieșit la plimbare în parc împreună cu fratele și cumnata mea care este însărcinată în 40 de săptămâni și o zi. 40 de săptămâni și ea se plimbă în parc….
Pentru mine este ceva ce am putut doar visa și ce nu credeam că există. Eu nu am prins nici 36 de săptămâni cu vreunul dintre copiii mei. Dureri, stat în pat, nu am mai avut voie să conduc mașina sau să lucrez. Pe când ea s-a plimbat în voie pe jos zilnic, distanțe relativ mari (de câteva stații de autobuz), a mers la medic doar minimum de controale (nu ca mine aproape săptămânale în ultima perioadă), a luat puțin în greutate (aici și eu), fără dureri și pregătită de naștere naturală.
Sunt așa mândră de ea și nepotica care va veni. Este fix genul de gravidă despre care citești în cărți și spui ‘Norocoasa’.
Norocoasa!
Tot în cărți citești despre bebelușii care dorm toată noaptea din prima zi de când pășesc în paradisul de acasă. Dorm toată noaptea, nu chiataie de vreo durere și sunt liniștiți până dimineața.
Și ai mei au fost cuminți și au dormit dar după 3 și 5 luni (Maria 3 luni și Alexandru 5 luni).
Ei bine și aceste minuni de bebeluși există și nu sunt doar o poveste.
De ce depinde să fie așa nu aș știi să vă spun, dar cunosc eu unul pe care nu l-am auzit plângând până acum.
‘Și uite așa îl pui la sân și laptele va curge siroaie, siroaie‘. Da sigur! Cui?? Asta am simțit eu la ambii copii când îmi doream râurile de lapte și curgeau 2 picături chiar și la 3 săptămâni.
La a doua naștere am văzut acest miracol chiar la Terapie Intensivă unde erau aduși bebelușii la maxim o oră de la naștere (dacă totul era ok) și mămicii de lângă mine i-a tasnit laptele iar bebele a păpat fericit la sân. Eu eram fericită că al meu respira singur dar asta e altă poveste…
O alta prietenă mi-a povestit cum a născut natural în 20 minute și a avut dureri fix ca la menstruatie (asta a fost descrierea ei). Sper să fie la fel și nașterea cumnatei mele!
De ce vă spun toate astea? Mi-a scris o mămică care îmi spunea că peste tot citește doar experiențe negative și lucruri groaznice care se întâmplă de când devii mamă iar la ea totul a fost bine.
Cred că depinde mult de ce ești înconjurat și ce cauți. Adevărul este că există atât de multă informație și povești reale despre cam tot ce se întâmplă încât nu mai știi la ce să te aștepți.
Recomandarea mea este să fiți pregătite de ce este mai rău și să speriați la ce e mai bine.
Nimic nu te pregătește de viața de mămică și totul este greu sau ușor și în funcție de așteptările avute.
Pe mine m-a ajutat să fiu organizată, pregătită și gata să iau de unde e mai greu tot ce am citit.
Pe bloguri fiecare își scrie propriile trăiri și experiențe (nimeni nu ar trebui blamat pentru ele) cu care mamele rezonează sau nu.
Nu există o singură cale de a se întâmpla lucrurile iar eu cred că trebuie să citești și ce e bun și ce este greu pentru că doar așa ajungi să fii cât mai pregătită.
Spun despre mine des că sunt o realistă pozitivă, asta pentru că nu ascund capul în nisip atunci când dau de greu și iau totul așa cum vine cu zâmbetul pe buze, accept ușor schimbările și mă redresez pe parcurs dacă este cazul.
Viața nu e albă sau neagră ci viața este făcută din momente iar acelea pot fi bune sau mai puțin bune.
Când ești mamă totul este trăit mai profund și mai apăsat. Când devii mamă te schimbi, te transformi și devii o nouă TU.
Multă grijă și iubire!
